Iubesc jucariile de cand ma stiu :). Si acum cred ca de multe ori cumpar un joc sau o jucarie, pentru ca nu se poate abtine copilul din mine :D. Am tanjit toata copilaria sa am o sufragerie de jucarie, dar nu am reusit sa o cumparam. Insa nu ma pot plange, am avut foarte, foarte multe papusi, masini, jocuri.
Jucariile vechi au un farmec aparte- duc cu ele o poveste, ne amintesc de generatia trecuta,de vremurile in care ne jucam fara calculator, televizor si alte gadget-uri.
Cand am auzit ca Asociatia Muzeul Jucariilor va deschide o expozitie in unicul muzeu din micul nostru oras, am sarit in sus de bucurie! De-adevaratelea :)) !! Expozitia a fost inaugurata pe 16 aprilie ( cand a fost Noaptea Muzeelor) si va ramane la noi pana pe 16 iunie.
L-am intalnit si pe marele colectionar inginerul Cristian Dumitru, un om cald, prim itor care ne-ar fi povestit ore intregi despre colectia lui. Nu stiu cati adulti de acolo erau foarte incantati de jucarii sau de evenimentul in sine, dar copilul din mine a fugit la colectionar ca sa afle cat mai multe povesti despre aceasta minunata colectie de suflet. Si am gasit un alt adult cu suflet de copil. I-am cerut permisiunea de a scrie despre el, despre jucarii, de a pune poze. Si desi am primit-o din plin, va vom arata doar pozele noastre si alte fotografii va rog sa le urmariti pe site-ul lor daca va este dor de copilaria voastra 🙂
Aici ne arata poze din copilaria lui si a altor copii jucandu-se cu jucarii. Daca aveti si voi astfel de poze cu voi, chiar sunteti rugati sa le trimiteti pentru a fi adaugate in aceasta mare colectie.
Cum a aparut aceasta asociatie. Am preluat povestea lor :
ASOCIATIA MUZEUL JUCARIILOR a fost creata la initiativa unui grup de entuziasti iubitori si pastratori, inca din anii ’60, ai propriilor jucarii care, pe parcursul a patru decenii au strans si au colectionat nenumarate jucarii apartinand diferitelor generatii.
Fiecare jucarie are o poveste a ei, fiecare jucarie a fost martora unei emotii, a unei lacrimi sau a unui vis implinit. Unele jucarii s-au ascuns in sacul lui Mos Craciun sau al lui Mos Gerila, altele au stat cuminti in cizmulitele cremuite din holul casei. Unele au fost cumparate cu ultimul banut scuturat din portofel, altele au stat radioase in vitrinele magazinelor de lux sau pe tarabele reci ale pietelor, unele au ascultat, poate, muzica vesela din balciuri, dar toate, absolut toate jucariile noastre au fost martorele unui zambet.
In aparenta colectionarii sunt doar niste copii mai mari care n-au renuntat la jucariile lor, jucarii pentru care sunt in stare sa lase la o parte chiar si o viata pe care majoritatea din noi o socoteste a fi normala. Iar daca un colectionar isi transforma pasiunea in profesie, atunci cu siguranta el este un profesionist.
Si cum oare ar arata viata noastra fara nici un hobby? Credem ca destul de monotona. Unde ar fi nerabdarea cu care asteptam incheierea unei zi obositoare de munca pentru a ajunge acasa si a ne dedica putin timp “micului nostru univers de copil”. Nerabdarea acesta se poate datora unui trenulet electric, unei papusi, unei machete auto. Daca va recunoasteti in aceasta descriere, veniti alaturi de noi sa redescoperim minunata lume a jucariilor.
iunie 5, 2015 la 07:23
Eu am cateva jucarii pe care mi-ar placea sa le donez unei asemenea asociatii. Sunt vechi dar in stare buna si nu cred ca Eliza le mai apreciaza. Nu apreciaza nici papusile mele Aradeanca vechi de 30 de ani care arata de parca ieri au iesit pe poarta fabricii, daramite aragazul din metal si cantarul ala vechi care arata ciudat… Sau cocosul din Punguta cu doi bani 🙂
iunie 5, 2015 la 14:01
Cred ca ar fi o comoara pentru ei aceasta donatie! 🙂
Pingback: Cum s-a distrat Baietelul de argint la Bucuresti (1) | Caiet pentru şcoala de...acasă