De curand, am avut parte de o maaare supriza din partea magazinului de jucarii Edukid. Care a fost supriza? 🙂 Ni s-a propus sa testam o plastilina inedita, ce se poate manca!
Cand au aflat ursuletii ca vor primi o galetusa cu o plastilina speciala, au fost atat de fericiti! Si cand le-am spus ca o vor putea gusta, ma tot intrebau cand va ajunge la noi acasa :).
Ii felicit pe cei de la Edukid pentru promptitudinea lor! Intr-o zi ne-au facut propunerea, peste alte doua zile , plastilina ne-a fost adusa prin curier.
Am primit o galetusa, destul de mare, cu un ambalaj frumos colorat. Ursuletii au fost asa de bucurosi de parca nu mai vazusera in viata lor plastilina :D!
Cutiuta supriza a sosit chiar la momentul potrivit. CUm noi invatam despre spatiul cosmic, chiar doream sa le fac o plastilina de casa colorata pentru a modela planete, rachete si alte minunatii cosmice. Asa ca stiam deja ce va deveni pasta dulce! 🙂
Am deschis cutiuta: inauntru se aflau 4 plicuri cu un praf, o seringa dozatoare si un cutitas.
L-am lasat pe D. sa prepare plastilina. Am pus intr-un castronel continutul unui plic si am picurat cu grija 15 ml de apa ( nu depasiti cantitatea de apa, sigur va iesi prea moale). El a amestecat apa cu praful si eu am framantat. La inceput, m-am temut ca va iesi o pasta prea moale, dar, in final, framantata foarte bine, rezultatul a fost grozav. Aveam patru bucati mari de plastilina rosie, albastra, galbena si verde. Pur si simpluam uitat sa le fac o poza, dar semanau foarte bine cu plastilina noastra de casa colorata, doar ca era un pic mai lucioasa.
Pentru ca se lipea un pic de maini, am adus alaturi de noi punga de faina si inainte de modela , ne-am dat mainile cu putin praf de faina ; asa ca am putut modela fara nici o problema.
Am facut stele, planete, chiar si fazele lunii :). Si D. l-a facut si pe primul om ce a pasit pe luna :).
Sigur, D. m-a intrebat daca o poate gusta, asa „cruda” . Vreau sa va spun ca eu i-am lasat sa guste si plastilina Play DOh . Stiam ca e non toxica si curiozitatea era asa de mare…incat, pentru a nu gusta vreodata, pe furis…le-am spus ca pot incerca sa vada daca e buna :). Bineinteles, ca dupa ce au ciupit un pic din ea, cu fetisoarele strambandu-se de la gustul extrem de sarat, mi-au spus ca nu vor mai incerca asa ceva. Si A. spune: „plastilina nu are gust bun! „.
Dar, pentru ca le-am spus ca Yummy Dough este comestibila, curiozitatea era si mai mare.
Am pus formele in tava (ne-au iesit doua tavi mari) si am asteptat sa se coaca. Se coc foarte repede si, cum cuptorul meu este unul electric, rusesc, i-a cam ars. 😦 Miroseau asa cum ma asteptam: a biscuiti de casa. Si copti, aratau asa:
Primul biscuite a fost incercat de mami, cum era normal. Eu nu folosesc coloranti pentru prajituri, tocmai de aceea, recunosc ca ma temeam ca biscutii sa nu aiba un gust ciudat pentru ca erau asa de colorati.
Desi erau cam crocanti, biscutii au fost rontaiti cu placere: „pot sa mananc racheta? o stea? „. Sigur, mami a limitat numarul biscuitilor : cum nu le-am dat niciodata ceva cu colorant alimentar, mi-a fost teama sa nu aiba vreo reactie alergica. Nu, nu s-a intamplat nimic! 🙂
Oricum, am inteles ca ingredientele nu contin aditivi artificiali.
Deci, daca doriti o plastilina inedita, pe care sa o folositi nu doar pentru joaca , ci si ca sa aveti niste gustari haioase, o puteti cumpara din magazinul online Edukid, unde veti gasi multe alte jocuri si jucarii educative foarte interesante.
Pingback: Spatiul cosmic (3): Primul pas pe luna « ursuletinazdravani
februarie 5, 2013 la 05:14
Foarte interesanta plastilina. V-au iesit foarte bine figurinele.
februarie 6, 2013 la 05:06
multumim frumos, vali!
februarie 5, 2013 la 11:12
Ce frumoși sunt biscuiții! Tare sunt curioasă să o încerc …;)
februarie 6, 2013 la 05:02
da, sunt exact ca un aluat normal de biscuiti 🙂 daca ai colorant, poti face chiar tu aluatul.
februarie 6, 2013 la 10:27
Nu reușesc să găsesc pe nicăieri colorant
februarie 6, 2013 la 10:41
gasesti pe lumea basmelor. au tot felul de coloranti.
februarie 6, 2013 la 10:56
Acum caut.Mersi mult 🙂
februarie 5, 2013 la 12:45
au iesit foarte frumoase figurinele – biscuiti 🙂
un joc frumos si gustos 😉
februarie 6, 2013 la 04:57
multumim…au iesit dragutele 🙂
februarie 5, 2013 la 20:38
Nu mancati toti biscuitii, lasati si pentru musafirii de la vara!
februarie 6, 2013 la 12:25
M-ati facut curioasa de aceasta plastilina… poate ar fi o idee buna sa pregatim astfel de biscuiti luna viitoare, de ziua lui Bea, impreuna cu copii care vor veni si pe urma cred ca le va placea sa o si manance 🙂
februarie 6, 2013 la 22:30
da, e o idee tare frumoasa! Si Bea e nascuta in martie?? si Danut al nostru la fel 🙂
februarie 7, 2013 la 10:28
da, pe 21 martie 🙂 ursuletul vostru in care e zi din martie e nascut?
februarie 7, 2013 la 12:37
pe 1 martie :)…atunci a vrut sa vina pe lume martisorul meu 🙂 (am nascut natural)
februarie 7, 2013 la 15:13
si eu tot natural am nascut… ce frumos ca a venit fix pe 1 martie, asta da martisor frumos!