Si au trecut si in viata mea…..nu stiu cand au trecut…..au zburat cand lin, cand repede…

Am o poza ce imi este tare, tare draga….amintidu-mi de atatea momente frumoase din viata mea si mai ales de anii de studentie…

Si imi mai aduc aminte de un cadou inedit, foarte frumos ce l-am primit in acea perioada(de ziua mea)….o meditatie scrisa de un drag coleg, pe care doresc sa o impartasesc cu voi in aceasta zi speciala pentru mine,  o zi incare pasesc intr-un nou an al vietii mele…sunt recunoscatoare pana la infinit lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile revarsate in viata mea si mai ales pentru iubitul meu sot(cea mai blanda si iubitoare persoana de pe pamant)  si minunatii mei copilasi, pentru parintii mei atat de dragi, pentru scumpa mea sora…si pentru toate persoanele minunate ce le-am cunoscut de-a randul anilor……..

Si poate, in aceasta frumoasa zi de toamna, aceasta meditatie va fi ca o gura de aer proaspat , o incurajare de a merge inainte si pentru voi. 🙂

” Bunatatile DOmnului nu s-au sfarsit, indurarile lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata si credinciosia Ta este atat de mare!” (Plangerile lui IErmia 3:22,23)

Fiecare cetatean roman a avut cred, ocazia in regimul trecut sa suporte febra cozilor, in atmosfera epuizanta din mult prea saracele noastre magazine alimentare de atunci. Si nu de putine ori erai nevoit sa te intorci dezamagit. Resursele, acel produse pentru care oamenii adesea se incaierau, se terminau extrem de repede. Poti sa -ti introci privirile in natura si sa admiri muntii plesuvi rascoliti acum si parasiti, in subteranul carora odata se aflau imense bogatii. S-au terminat insa. Un ganditor, cuprins adanc de sentimentul ireversibilitatii timpului si implicit al efemeritatii, remarca in mod sugestiv ca: TOTUL CURGE. Da, chiar si omul ne poate sluji drept exemplu si inca unul extrem de semnificativ. INtr-o buna zi, toate resursele lui se epuizeaza si omul se intoarce inapoi in tarana. Nu poti in fata acestei realitati decat sa incerci un sentiment de amarciune, omeneste vorbind.

Dar, pentru ca exista un Dumnezeu, va exista mereu si o veste buna care sa redea muritorului de rand curajul de a infrunta realitatile vietii. Si o veste buna, asa cum o spune si inteleptul Solomon, intareste pana si oasele. Privind dintr-o astfel de optica lucrurile, sfidand legile ratiunii, logicii si normalitatii, Dumnezeu nis e prezinta noua, oamenilor ca un izvor nesfarsit, nelimitat de BUNATATE SI INDURARE.  Daca la nivel uman totul se consuma, la nivel divin, in mod curat antitetic se petrece o minune: nu doar darurile si resursele LUi raman nealterate si nu se vor termina, dar mai mult, ele se innoiesc, abunda, se inmultesc si aceasta , la diferenta de o singura zi. Binecuvantat raport matematic! 🙂

Poate te-ai intrebat adesea in tacere: CAND? Cand va curge apa si la moara mea batuta de vremi si de vant? Citind aceste cuvinte , reaminteste-ti statutul, revizuieste-ti statutul, revizuieste-ti pozitia, in raport cu CREDINCIOSIA  lui Dumnezeu. Dincolo de aspectul rational, teoretic, accepta prin credinta natura Lui in asa fel incat….

In fiecare dimineata, cand zorii unei noi zile vor invada tacerea unei nopti trecute, tu sa te bucuri si sa astepti. Sa primesti apoi fara rezerve darurile Creatorului tau si sa intelegi mai profund ca, legat de El, vei trai intr-o dimensiune a binecuvantarii infinite.

LA MULTI ANI, MAMICA DE URSULETI! 😀