Muscand cu pofta dintr-un colt de paine proaspata, D. tot mirosindu-l in acelasi timp :), ma intreaba:”mami, cum se poate face painea asa de gustoasa, ce pun in ea?”…o intrebare atat de des intalnita, nu?
Asa ca, folosindu-ne de cartea noastra pentru imagini mai mult ” Ce este graul” (editura Flamingo).
PRima data, am plantat boabe de grau in pamant (sigur pamantul nostru erau niste bobite de ceara inchise la culoare).
Au mangaiat graul, l-au aruncat, l-au amestecat cu „pamantul” 🙂
Am analizat boabele de grau, unele dintre ele aveau si acea teaca-hainuta lor. I-am spus lui D. cum este separata boaba de acea cojita si am curatat impreuna cateva boabe.
Am trimis agricultorii la culcare (in joaca , bineinteles)…le-am spus ca Dumnezeu va ajuta plantele sa creasca; va ploua, soarele va incalzi boabele si ele vor creste. Cand s-au trezit, ce sa vezi?? Aveau o recolta bogata 🙂 (sigur , D. stie ca planta nu creste atat de repede).
Am cules spicele de grau de pe camp. Le-am spus ca sunt duse apoi intr-un loc unde se separa paiele de spic. Dupa aceea, boabele sunt separate , introduse in saci si duse la moara.
Baietii agricultori au umplut sacii cu grau si ne-am pregatit sa mergem la moara :).
La moara (am folosit un turnulet de la jocurile noastre), boabele au fost macinate si transformate intr-un praf alb, fin ce se numeste FAINA.
Am pipait faina si ne-am adus aminte impreuna cum am facut noi cornulete sau biscuiti. Si am ramas datoare sa facem impreuna cat de curand cornulete.
L-am intrebat pe D. ce se poate face din faina in afara de paine, prajituri….nu stia de pastele fainoase :)..asa ca a aflat acum.
Sa va spun ca mi-au rontait cativa taitei si ca a trebuit sa-i opresc ca nu mai treminau ?? 😀
SI ca activitatea noastra sa fie completa am pus la crescut cateva boabe de grau. Noi am mai plantat in trecut felurite boabe: aici am povestit despre cultura noastra :). Dar acum am vrut sa plantam doar boabe de grau.
NE-am uitat impreuna la un filmulet „POvestea painii Arcada” (nu m gasit altul mai sugestiv).
Deja va miroase a paine calda , nu?
Sa aveti pofta la micul dejun!! :)…si un buchet de flori de la ursuletul A. 🙂
ursuleți năzdrăvani 
septembrie 8, 2012 la 05:51
anul viitor in vara cand se recolteaza graul pe camp,sa-i duci pe ursuleti: campul miroase a paine calda 😉
imi plac mult lectiile voastre
septembrie 9, 2012 la 20:24
multumim frumos! 🙂
am avut ocazia sa mergem la strans graul in saci, dar era ffff mult praf acolo…si soare…era o zi caniculara…
poate la anul..dar ar fi intr-adevar tare frumos!!
septembrie 10, 2012 la 05:23
nu,nu in saci,Coca!
atunci cand e combina pe camp! de la Adunatii Copaceni pana la Giurgiu sunt multi fermieri mari care seamana grau asa ca aveti ocazia sa vedeti ce si cum 😉
septembrie 10, 2012 la 05:40
ei, la anul nu-i vom rata 🙂
septembrie 8, 2012 la 05:56
Să știi că eu chiar zilele astea mă gândeam să fac un experiment cu G. să-i arăt cum crește o plantă! Mă tot gândeam cum să fac. Să o pun în pahar de sticlă transparent să se vadă rădăcina…dar oare se va vedea din cauza pământului?Ai tu poate o soluție mai bună?
septembrie 9, 2012 la 20:23
pai eu zic sa pui intr-un recipient din plastic transparent ca al nostru…se vad radacinile fff bine!
septembrie 8, 2012 la 19:55
Foarte frumoasă povestea! Mai ales ursuleţul care s-a prins că plantele nu cresc aşa de repede 😀
Am citit postul de dimineaţă de pe email si nu am mai apucat să comentez. Eu fac painea în aparatul de pâine şi mirosul care ne întâmpină dimineţile e demenţial. După ce mai creşte micuţa mea mă voi inspira din povestirea ta pentru a-i explica fenomenul. Merci!
septembrie 9, 2012 la 20:22
multumim!!
sa stii ca tare mi-as dori si eu un aparat de facut paine…dar inca nu ne-am indurat sa cumparam asa ceva. 🙂
Pingback: Despre cereale « ursuletinazdravani