PE ultima suta de metri, am vizitat gradina zoologica din Constanta…recunosc ca uitasem cum arata….ultima oara am fost acolo cand aveam 10 ani. 🙂
Am ramas surprins placuta si ursuletii mei foarte, foarte incantati…veti vedea de ce.
Multe s-au schimbat de la ultima mea vizita…acum obiectivele turistice din acea zona au primit un singur nume: Complexul Muzeal de Stiinte a NAturii Constanta.
IN cadrul acestui complex se poate vizita: delfinariul, planetariul, microrezervatia (gradina zoologica) la un pret unic de 50 ron/adult si 25 ron/ copii peste 5 ani . Daca doriti sa vizitati doar rezervatia pretul unui bilet este de 10 ron.
Programul de vizitare este zilnic, inclusiv duminica, intre orele 09.00 – 20.00.
Delfinariul si planetariul, din nefericire nu pot fi vizitate separat….aceasta a fost marea noastra dezamagire, pe care bineinteles, nu ne-am aratat-o fata de copii. D. mi-a spus:”mami, acolo sigur sunt delfini!”..cand a zarit statuia.
Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie pretul mi se pare mult prea mare…poate ca merita…dar, o familie cu doi copii ar trebui sa plateasca 15o de ron pentru un spectacol care nu dureaza prea mult. Si la planetariu nu au voie sa intre copilasii mai mici de 5 ani.
Cand eram mica, vizita la delfinariu nu era un lux….stiu ca parintii ne duceau acolo foarte des….si mai tin minte ca l-am intalnit acolo pe cantaretul de muzica usoara Mihai COnstantinescu 😀 , invitat special la un spectacol cu delfini si pinguini.
Asa ca am trecut repejor pe langa delfinariu, fara sa comentam prea mult 🙂 si spunandu-i lui D. ca il asteapta o lume intreaga de explorat: rezervatia cu pasari exotice si animale.
Inainte de aa intra in rezervatia propriu zisa, este o incapere cu tot felul de pasari exotice.
Era acolo un papagal mare, foarte vorbaret care ne-a salutat: „hello! hello! ” spre marele amuzament al nostru. BIneinteles, toate acele pasari ciripeau, dar papagalul acesta era tare simpatic.
Cititi mai multe despre ele AICI.
Habitatul animalelor din gradina zoologica era atat de firesc….chiar la intrare ne-am intalnit cu niste lebede care circulau 😀 singurele pe alee. Erau atat de simpatice cu mersul lor leganat si cu picioarele lor cu talpi din cauciuc, cum le-a spus D. amintindu-si de Abigail si Amalia din „Pisicile aristocrate”.
Da, si aici , o data intrati, am realizat ca mi-am uitat acasa camera digitala
:(…am facut cateva poze cu telefonul nu prea reusite…dar macar sa le avem amintire. Printre pozele noastre, voi strecura si alte fotografii foarte frumoase facute de draga mea prietena I. , care mi-a permis sa le postez pe blog. Multumita lor, vom vedea si cateva poze de la spectacolul delfinilor. Vad ca si micuta ei E., care este mai mica decat ursuletul nostru A. cu 5 zile, a fost tare incantata de rezervatie :).
Ei, dar sa ne continuam vizita….am trecut pe langa o familie de sconcsi…care stateau ascunsi…si mai bine ca a fost asa…sigur nu ne-am fi dorit sa ii suparam cu ceva :D. Chiar si ingrijitoarele spuneau ca ii vad foarte rar. Poate voi veti avea succes sa ii zariti, daca veti merge pe acolo . 🙂
Si animalutele imbracate in pijamale nu puteau lipsi din rezervatie.
Caprite si ponei se plimbau si intr-o zona amenajat pentru ei, dar erau cativa si pe alee. Copilasii aveau posibilitatea sa calareasca ponei contracost: 5 ron/ 5 minute.
Ne-am intalnit si cu o familie tare simpatica de ratoni …cand ne-au zarit s-au catarat repede pe gard si ne priveau curiosi miscandu-si capul foarte haios.
Chiar in mijlocul rezervatiei, era amenajat un spatiu pitoresc, un fel de insulita in mijlocul unui mic lac…..cu bancute pe care te puteai odihni si mese..ca sa ajungi acolo trebuia sa treci peste un pod.
Aici, ursuletii au intalnit niste pasari tare ciudate….imi este rusine, dar chiar nu mai stiu denumirea lor :(…D. s-a amuzat teribil urmarind una din pasari…
Si tot aici ii intalneai pe muflonii cei mandri cu coarnele lor uriase.
Desi rezervatia ar fi putut parea un pic neingrijita…..vreau sa va spun ca noua ne-a placut….natura a fost lasata in pace….nu erau alei simetrice, custi una langa alta cum am vazut in alte gradini zoologice…..erai inconjurat de o vegetatie abundenta formata din arbori generosi, diferite specii de arbusti, plante specifice de apa dulce si floricele minunate.
In foisorul ce se zareste in departare se putea urca…asta daca nu aveti rau de inaltime sau nu va e teama ca se va putea darma cu voi :D. Vad ca fetele au fost curajoase si au urcat acolo.
Desi nu am pozat-o noi, spre marea bucurie a lui A, am intalnit un animalut binecunoscut :).
Am trecut si pe langa un iaz cu pestisori superbi albi si rosii. PUteai trece chiar deasupra iazului pe un pod mititel. Aici am putut admira o cascada in miniatura.
Dar de ce articolul nostru se numeste oare „Cerbul Cristian”? 🙂
Chiar la intrare, in gradina, D. a zarit un semn cu un cerb….si mi-a spus ca e tare nerbdator sa il intalneasca-sigur in gradina sunt si cerbi. Din nefericire, domnul cerb, pe care l-am intalnit imediat la intrarea in rezervatie , pe partea stanga, statea la umbra in casuta lui si nu s-a sinchisit sa iasa de acolo.
Cand ne-am intors…indreptandu-ne spre iesire, am auzit un barbat ce tinea de mana un baietel mic strigand:” Cristiaaaan! Cristiaaaan!”. MA gandeam ca striga vreun copilas….ei, dar sa vedeti minune! 🙂 Auzindu-l, cerbul, a iesit repede din ascunzatoarea lui si s-a apropiat de gard…era atat de prietenos :). Domnul ii adusese biscuiti…si cerbul era tare incantat de aceasta gustare. Le-a dat si micutilor mei biscuiti ca sa il hraneasca. Lui D. nu-i venea a crede ca poate sta asa de aproape de el. I-am vazut si coarnele puternice si acoperite in intregime de puf, zici ca erau din catifea. Bineinteles, cerbul se afla dupa gard…veti vedea…
Bineineles ca D. m-a intrebat de ce oare il chema pe acel cerb Cristian? 🙂 si cum de il cunostea pe acel om? Si…de ce ii plac asa de mult biscuitii…oare toti cerbii mananca biscuiti? 😀
Pentru ei, prietenosul cerb a fost atractia intregii rezervatii…sigur, le-a placut tot ce au vazut, dar Cristian a ramas preferatul lor :).
NU v-am povestit totul..mai sunt acolo multe alte animalute si plante interesante…va inivit sa mergeti sa vizitati rezervatia…stiu sigur ca veti fi incantati. 🙂
Inchei, lasandu-va in compania delfinilor….poate la anul ii vom vedea si noi, daca facem economii serioase in pusculita 🙂
iulie 14, 2012 la 03:44
Ce frumos! Sunteti niste norocosi comparativ cu noi, unde te cuprinde jalea inca de la intrare :(((( Sa speram ca se vor trezi si ai nostri, la timp sa mai salveze bietele animale care parca trag sa moara, saraceleeeee!
Cerbul este adorabil si…sa stii ca nici eu nu as fi data atatia bani pentru Delfinariu, mi se pare ridicol de scump, in special pentru cei mici!
iulie 14, 2012 la 03:47
DA, animalele acestea chiar pareau fericite acolo…nu erau chinuite deloc….e trista situatia altor gradini zoologice :((
da, foarte scump biletul…cum ti-am mai povestit eu…si cat de trist pentru un parinte sa-i spuna copilului „Nu putem merge sa vezi delfinii-nu avem bani! ” 😦
iulie 14, 2012 la 04:01
oau! arata super!
in luna de miere (in urma cu x ani 😀 ), am intrat la delfinariu,dar nu era deschis restul asa ca ma bucur sa vad acum imagini …sigur ii duc si eu pe cei mici daca ajungem in Constanta
multumim ca ne-ai povestit ca sa stim si noi ce si cum 🙂
iulie 15, 2012 la 20:10
ei, va invidiez ca veti ajunge in Constanta:)…noi am stat atat de putin:((
iulie 16, 2012 la 03:26
nu stiu daca si cand,dar vreau sa mergem tocmai pentru ca ai povestit atat de frumos si mi-ai facut chef de plimbari :)))
la delfinariu vroiam oricum sa-i duc, dar despre muzeu nu stiam – asa ca iti multumesc 🙂
iulie 14, 2012 la 04:33
Ai dreptate cu delfinariul, Coca, dar rezervatia e superba!!! Ati avut parte de o experienta minunata!
iulie 15, 2012 la 20:09
asa este…abia asteptam sa mergem si anul viitor, dar sigur vom merge seara, pe racoare…asa vom putea sta mai mult.
iulie 14, 2012 la 08:27
Vreau și eu, vreau și eu :))
iulie 15, 2012 la 20:07
chiar, nu aveti si acolo gradini zoologice??
iulie 16, 2012 la 12:05
Ba da, în Atena, la peste 200 km distanță de mine 😀 Deci aproape imposibil de ajuns, mai ales în perioada asta a anului 😉 Oricum, poate ajung la una când merg în România la anul! Chiar îmi doresc asta 🙂
iulie 15, 2012 la 06:37
Si eu vreau, dar e tare departe 😦
Coca, asa frumoas ai prezentat gradina, multumim.
Ai dreptate, habitatul animalelor trebuie sa fie cat mai aproape de realitate. Si ai dreptate si cu pretul biletelor, sunt foarte scumpe 😦
iulie 15, 2012 la 20:07
cu mare placere…ei, va faceti voi mai mari si poate ajungeti si in Constanta 🙂
iulie 15, 2012 la 07:12
Am fost la delfinariu imediat cum au adus delfinii, si am fost extrem de dezamagiti de spectacol… slabut slabut. Le-am dat cat am putut din intelegerea noastra, ca nu au avut timp sa dreseze delfinii… dar pentru jumatate de ora pretul mi se pare prea mare!
Tocmai le citeam copiilor din articolul tau. Si ei au zis ca e mult… desi m-au intrebat daca nu pot intra singuri, si sa-i astept eu la iesire! E si asta o idee, in ultima instanta…
Merci de info, macar acum stiu ca pot evita linistita Constanta… si neaparat sa refac pasapoartele copiilor, sa ma duc la Varna. Macar la delfinariu acolo stiu ca merita banii.
iulie 15, 2012 la 20:06
Atunci nici noua nu ne mai pare rau ca nu am fost…oricum, ai mei fiind mai mititei, nu si-ar fi dat seama nici ei de calitatea spectacolului…ar fi urmarit cu mare incantare delifinii. Varna e mai aproape si de noi decat Constanta…sa aveti un timp minunat acolo! 🙂
Pingback: O scurta vizita in orasul de la marginea Marii Negre | ursuletinazdravani