Va mai aduceti aminte de acvariul nostru cu raci ? Am avut parte de o experienta similara acum cateva zile in urma.
Bunicul a cumparat de la piata doua sacosi uriase de scoici vii, adevarate, cum spun copiii. 🙂
NE-am jucat putin cu ele: le-am atins, le-am studiat cochilia.
D. m-a intrebat daca au ceva in interior…era o intrebare fireasca, nu ? :). I-am spus ca, daca nu le deranjam, este foarte posibil ca unele dintre ele sa-si deschida cochilia si sa le vedem. Si peste cateva ore, unele dintre ele s-au deschis…probabil erau curioase sa vada cine le -a pescuit din lacul lor….nu suntem noi vinovatii!!! NOi doar le-am cumparat de la piata ! 🙂
Atunci cand doar le-am atins usor cochilia deschisa, imediat, silentios s-au inchis. Sunt atat de interesante, pentru ca nu par niste animalute vii si nu te astepti sa se miste :).
A. s-a imprietenit cu ele. D. nu a vrut sa mai puna mana pe ele cand a vazut ca se deschid 😀 . Dar ursuletul cel mic nu avea nici o retinere :)))
Ei, bine scoicile au fost luate pentru a fi transformate intr-o delicioasa tocanita de scoici…..hmmmmm……eu nu am putut sa mananc asa ceva, sunt adepta mancarurilor clasice, obisnuite. 🙂 Doar cateva , le-am lasat intr-o galeata cu apa, dar din nefericire, au murit …nu le place apa cu clor de la robinet :(.
Am pastrat doar cochiliile ramase dupa fierbere(dupa ce le-am spalat bine si cu apa si detergent) pentru a ne juca cu ele si pentru a le folosi la diferite activitati.
Pingback: Povestea unei scoici « ursuletinazdravani
iulie 8, 2012 la 21:54
brrrr…. n-as manca asa ceva, oricat ar fi ele de bune.
cred ca baiatul cel mare a fost influentat de atitudinea ta.:))
toddlerul e haios.:D
eu am vazut copil de nici 2 ani cu vierme [viu! misca!!] in mana! bleeeaaah!!!
el n-avea nici o treaba, normal, eu mai aveam putin si varsam de scarba.:))
iulie 9, 2012 la 04:01
Probabil ca nu sunt inca constienti de pericol…sau nu stiu ca e „ceva scarbos”.UIte asta mic al meu totusi nu ar pune mana pe viermi sau rame :)))
rele nu ar fi, cica ar semana la gust cu ficatul de pui 🙂
iulie 9, 2012 la 04:14
Nici pe mine nu m-ai prinde mancand asa ceva. In Singapore si in China de multe ori am mancat doar mult…orez fiert 🙂 Dar sun t sigura ca experienta si lectia de stiinte au fost extraordinare pentru baieti, la fel ca si povestea ulterioara- felicitari inca o data entru creativitate!
iulie 9, 2012 la 04:15
:)))
oricum, cand sunt fierte, probabil ai vazut acolo, nu mai par asa hidoase :)))
Multumim frumos, Raluca!! 🙂