Pentru ca noua ne plac mult jocurile ce intra in categoria „pretend play”, astazi ne-am distrat mai bine de doua ore, jucandu-ne ” de-a libraria”.

D. era vanzatorul de carti,  eu si A. cumparatorii :).

I-am instalat un scaunel, o masuta facuta dintr-o cutie…a avut si casa de  marcat-un capac de a o cutie plin de maruntisul din pusculita lui :).

De fiecare data, ma „deghizam” intr-un al personaj: o bunicuta , un muncitor, un detectiv, un profesor, mecanic, invatator…am fost chiar si un hot ce i-a furat cateva carti din librarie. 😀 (asta la cererea lui).

Ii spuneam cam ce carte doresc, el trebuia sa o gaseasca in biblioteca lor si sa-mi spuna cateva cuvinte despre ea. Alteori, il rugam pe el sa imi recomande o carte.

Chiar daca D. nu stie sa citeasca, isi recunoaste foarte bine cartile, desi sunt foarte multe.  Ma prefaceam ca nu stiu despre ce este vorba in cartile alese, si el , cel mai amabil vanzator pe care l-am intalnit vreodata, imi explica cu  multa rabdare si  politete.

A. a fost si el foarte implicat in jocul nostru. Lua cartile „cumparate”, le studia de parca nu le mai vazuse niciodata, se tot chinuia sa sustraga monedele stralucitoare din casa de marcat, ne mai povestea cate ceva pe limba lui :).

Este un joc ce ajuta mult copilasii sa-si dezvolte limbajul, sa invete sa socializeze.

Si eu, am facut o afacere foarte buna: am cumparat foarte multe carti la niste preturi fenomenale: 10, 20, 30 de banuti :)…Cred ca ati fi vrut sa fiti si voi in libraria noastra! 🙂