Știu, știu e greu de crezut… și chiar mi-a fost milă de ea…

În data de 11 decembrie, cand țara fierbea din cauza alegerilor parlamentare, noi sărbătoream un alt eveniment fierbinte in familie : căderea primului dințisor al mezinului nostru de 6 ani și jumătate.

A trebuit să anuntăm pe toată lumea: bunici, prieteni apropiați, pe prietena lor, , Luna (pentru că fericitul eveniment se intamplase chiar de ziua ei și acum trebuia să afle doar vești bune și importante!). 😀

Cand ii cădeau dințisorii rând pe rând fratelui mai mare, Alex era foarte fericit, mai fericit decat fratele rămas ștrib :)). Știa ca dimineata, sub pernă, fratele mai mare va găsi o surpriză și desigur , și el va avea parte de ea.

Trecand și el în urmă cu ceva ani prin aceleași emoții, fratele mai mare  Dănuț  s-a gândit să-i pregăteasca o surpriză ursulețului cel mic. 🙂 I-a promis ca o va prinde noaptea pe Zâna Măseluță. Când diafana zână va veni să înlocuiască dințisorul căzut, el „pac! ” o va prinde într-un borcănel transparent. Borcanul a fost pregătit de ambii frați- au pus ceva sclipitor in interior , ca doar știți și voi că zânele sunt atrase de sclipici, au parfumat borcanul și l-au pus într-un loc special cu speranța că zâna va fi ademenită de capcana lor :).

Alex s-a culcat mult mai repede, verificand de cateva ori ca nu cumva servetelul in care era dințișorul să nu fi dispărut de sub pernă.

Îl văd pe cel mare, Dănuț, că se tot foia , învartea si n-avea somn, urmărindu-l cu coada ochiului din cand in cand pe micul știrb. Gata, a adormit ! Se ridică repede din pat și-mi spune: „ Am pregatit- pe Zâna Măseluță !  Hai să o prindem de capac ! ” :)) Năzdrăvanul o desenase, o decupase inainte, pe ascuns. A lipit-o cu scotch de capac , a pus borcanul și l-a ascuns sub biroul lui. Am râs pe înfundate amândoi și ne-am dus la culcare.

Dimineața, nici n-a deschis ochii bine, ca Alex și pipăia sub pernă. Ohooo ! Dintele fusese înlocuit și ce zână generoasă  a trecut pe acolo !

Dar stai! Nu cumvă a fost prinsă… capcana, unde-i capcana?

Se trezeste și Dănuț și se duc amandoi să caute borcanul de prins zane măseluțe.

„ Are capacul pus! ” , strigă Alex.

” Daaa, e acolo, a fost capturată !! ” , strigă si Dănuț.

Și așa era- biata Zână Măseluță prinsă și totusi veselă :))

„Este cam turtită, dar știi de ce? Am fugărit-o prin toată camera ca să o pot băga aici! Biata de ea, a trecut prin multe peripeții! Ești fericit că ți-am prins-o ? ” :), spune fratele mai mare, cu ochii lui stralucitori si ghiduși.

Și radeam toti cu lacrimi.

Eu mi-am imaginat-o pe Zâna Măseluță micuță, cât să încapă într-o palmă, diafană, delicată…

Și totuși micul nostru mezin știrb și-a imaginat-o plinuță, cu pas mare și hotărât și plină de personalitate- altfel cum ar putea căra atatea daruri pentru toți cei rămași fără dinții de lapte și cum ar avea curajul să se strecoare noaptea în casele oamenilor? Spuneți și voi !

Dacă vă cade cumva vreun dințișor, anuntati-ne din timp și o vom elibera imediat ! 😉