Acum cateva zile, am invatat despre alte doua organe importante din corpul nostru: gura si limba.

Am facut lectioara sub forma unui joc de rol.

Am amenajat un cabinet de stomatologie.  Eu eram doctorul si baietii erau pacientii. I-ampus sa se spele pe dinti. Le-am explicat cum se numesc dintisorii lor: incisivi, canini, molari, premolari. Nu stiu cat va retine D. denumirea lor, dar e important sa stie.

Am avut o plansa facuta de noi cu doua guri ce se deschideau , permitand sa se vada dintii si limba.

Am numarat impreuna dintii: ai copilului 20, ai adultului: 32 (o dantura ideala…pentru cine o mai are 😀 ).

L-am pus sa-si analizeze limba in oglinda sa-si vada „bulinutele” de pe ea. I-am explicat ca acestea sunt papilele gustative, cu ajutorul carora putem simti gustul alimentelor:dulce,sarat,acru sau amar.

Se putea face un joc „JOcul gusturilor” : se aduce cate putin praf de: sare, sare de lamaie, zahar si o bucatica mica de ciocolata amara…si copilul trebuie sa recunoasca daca este dulce, acru, etc.

Pentru a sublinia importanta limbii si a dintilor in articularea cuvintelor, am facut mici exercitii de logopedie :). M-am inspirat de aici:Jocuri de logopedie.

Noi avem mare nevoie sa corectam pronuntia consoanelor” s” „r”, „l”.

Gura trebuie sa o folosim pentru a manca pe cat posibil cat mai multe alimente sanatoase. Si iar, sa o folosim doar pentru a spune cuvinte frumoase, folositoare. 🙂

Continuam seria lectiilor despre corpul omenesc . Astazi am vorbit despre urechi. 🙂

1. Am pornit de la un desen simplu cu o mica fereastra in dreptul unei urechi, pentru a vedea o sectiune interioara.

Am vorbit despre pavilionul urechii care este diferit la fiecare dintre noi, despre canalul auditiv, timpan si cele 3 oscioare amuzante: scarita, ciocanul si nicovala.

INtrebari pentru discutie?

1. Cum se numesc oamenii ce nu aud?

2. De ce se formeaza ceara in urechi?

3. OAre oamenii cu urechile mai mari aud mai bine? 🙂

Am discutat si despre sunetele inalte, medii sau joase si bineinteles le-am si reprodus. 😀

2.Potriveste urechile 🙂

Am conceput un joc puzzle-el trebuia sa potriveasca urechile corecte fiecarui „personaj”-om sau animal.

Am preluat cateva imagini de pe net (cu urechi „sugestive ” :D) si le-am transformat in puzzle, dupa ce le-am lipit pe un carton.

Ne-am distrat copios punandu-le si urechi „gresite”- i-am pus omului urechi de maimuta, ursulet si tot asa.

3. Se mai poate juca si JOCUL SUNETELOR, un joc foarte captivant si amuzant.

Continuam seria lectioarelor noastre despre corpul omenesc . Astazi am invatat despre nas.

1. Am folosit o carticica foarte interesanta de la editura Rao (am cumparat-o de la libraria Elefant cu 7 ron). Se deschide intr-un mod inedit: veti vedea in videoclipul urmator. LUi D. i-a facut mare placere sa o tot deschida. 🙂

2. Am avut o discutie impreuna despre importanta mirosului, respectiv a nasului.

Pentru prima oara a observat ca are un os in nasuc :)..si era mirat…i-am spus ca se numeste cartilaj si delimiteaza cavitatile nazale.

Am pus impreuna cateva intrebari interesante si amuzante la care sa ne gandim:

1. De ce avem firicele de par in nas? 🙂

2. Oare cei care au un nas mai mare au un miros mai bun? 🙂

3. De ce nu putem respira cand suntem raciti?

4. De ce se formeaza muculeti in nas (pentru D. asta era o intrebare importanta) ? 🙂

5. De ce animalele au un miros mai dezvoltat decat al omului?

3. Jocul  mirosurilor

Se aduc tot felul de condimente, parfumuri, etc..si le mirosim pe rand.

4. I-am creat  o plansa pe care el  sa contureze prin unirea punctelor diferite tipuri de nas. 🙂

Am continuat seria lectiilor noastre despre corpul omenesc.

De data aceasta, am invatat despre ochi.

Am folosit acelasi cap, pe care l-am numit Petrisor :), dar acum ochii lui erau albi si D. mi-a spus ca ii lipsesc bilutele din mijloc 🙂

I-am spus ca cerculetul colorat din mijlocul ochilor se numeste iris, ce poate avea mai multe culori: albastru, maro (si atunci ochii se numesc caprui), negru sau verde.  Si bulinuta mica din mijloc ce isi schimba marimea in functie de lumina  se numeste pupila. Si le-a retinut.

Am facut un mic joculet. El a trebuit sa ii lipeasca cerculete („iris-ul”) diferite  pe ochii cei albi. E interesant cum se schimba fizionomia omului in functie de culoarea ochilor, mai ales ca noi aveam un cap cu aceleasi trasaturi.

Si pentru ca D. imi cerea si alte detalii, cum arata ochii ” dedesubt” :)…am facut un chip in profil cu o clapeta in dreptul ochiului, dar nu am zabovit decat cateva minute asupra acesteia…termenii erau prea dificili.

Urmatorul joc  a fost ” Cum ar fi daca nu as vedea”.

Trebuia sa facem ceva: un desen, sa mergem undeva prin camera cu ochii acoperiti. Si-a dat seama cat de importanta este vederea , mai ales ca lui nu-i place sa tina ochii inchisi  pentru ca nu vede ce se intampla in jurul lui si ii este frica ( acestea sunt explicatiile lui D. 🙂 ).

I-am spus ca cei care sunt orbi, au fost binecuvantati de Dumnezeu cu alte simturi mult mai dezvoltate decat noi. Si noi, cei care vedem, sa fim multumitori pentru ochii nostri si sa apreciem toate lucrurile asa cum sunt/cum ne-au fost daruite.