ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


11 comentarii

Esti al meu…printre cutii si mingi

Cand eram mica, imi imaginam deseori ca pot face anumite lucruri, ca as purta anumite haine si cei din jurul meu , imi vor spune: ” ce draguta e! ce deosebita”… tanjeam asa cum o face orice copil dupa aprecierea si laudele celor din jurul meu.

Nu imi este rusine sa spun asta… daca stam bine si ne gandim, cam prin tot ceea ce facem,in adancul sufletului nostru avem nevoie ca de apa…ca de aer…de acceptarea cuiva….ne-am dori sa fim iubiti neconditionat…

Si, daca nu se intampla asta…vom apela la tot felul de artificii: haine extravagante, obiceiuri care sa atraga atentia…si tot asa….lista poate fi tare lunga.

L-ati cunoscut pe micutul omulet din lemn Pancinello? Cand l-am intalnit, atat de bine m-am regasit in el….mi-am adus aminte de copilaria si adolescenta mea…si daca as fi cunoscut pe atunci povestile lui, tare bine ar fi fost …

Daca nu stiti despre ce si despre cine este vorba, haideti sa va dumiresc un pic…anul trecut au aparut traduse in limba romana cateva carti pentru copii cu un mesaj  deosebit, scrise de renumitul Max Lucado .

Am preluat de aici, o descriere tare frumoasa a acestor carti:

Această nouă serie de cărți (care la noi este nouă, dar în străinătate este best-seller de câțiva ani buni), de Max Lucado, transmite povestioare pentru copii în forma unor alegorii cu mesaje spirituale și morale, care ating inima celor ce le aud și le dau asigurarea că citesc adevăruri universal valabile. Povestirile se orientează asupra personajului – Pancinello – din fiecare dintre noi. Acea parte a noastră care vrea să creadă că cineva ne prețuiește. Că există cineva care nu ne judecă după înfățișare, după ceea ce avem sau ce facem. Cineva care te iubește pentru că ești TU. Este un mesaj vital pe care cu toții avem nevoie să îl auzim. Un mesaj pe care trebuie să îl împărtășim cu ceilalți: Ești prețios!

Au fost publicate deja 6 volume de aprox 32 pagini, care se adresează copiilor cu vârste până la 10 ani: Cel mai minunat darUn nas verdeEști al meuDarul tău prețiosCel mai bun dintre toți și bineînțeles, Ești prețios.

Autorul acestei serii, Max Lucado, nu mai necesită nici o prezentare. Această serie, intitulată “Wimmicks”, a câștigat numeroase premii și a fost vândută în aproape trei milioane de exemplare.

 

Astazi, noi am luat din nou…pentru a treia oara, cred, cartea ” Esti al meu”…si am incercat sa mergem dincolo de randurile citite 🙂 si sa avem discutii de oameni mari :).

Micutii mei ” oameni mari” 🙂 au fost D. si verisorul sau, A. Am pregatit pentru ei o supriza: un Pancinello din argila.

In oraselul Wemmik, locuit de omuletii din lemn creati de Eli, a aparut o noua moda: fiecare incerca sa colectioneze…ce credeti?? – cutii si mingi…cu cat aveai mai multe, cu cat erau mai elegante, mai frumoase, erai considerat un omulet grozav, un bun cetatean! 🙂

Sa se lase Pancinello mai prejos? A inceput si el  , incet , incet sa-si cumpere cat mai multe cutii si mingi..ba chiar , in cele din urma , si-a vandut casa ca sa poata avea cat mai multe… isi dorea din tot sufletul ca cei din jurul lui sa spuna despre el : ” ce om bun!”

Nu vreau sa va povestesc toata cartea….ca sa nu va fur placerea de a -i descoperi singuri frumusetea, dar am sa va spun cum am incercat noi sa interpretam , prin joc, mesajul acestei carti.

Am facut o multime de cutiute si de mingi . Le-am asezat pe o masuta langa carte si micutul Pancinello.

Acesta, a inceput sa le povesteasca baietilor cum a reusit el sa stranga atatea…cum a ramas fara carti, fara un pat in care sa doarma, fara casa. ..

I-a intrebat ce le place lor sa colectioneze? Si atunci cand colectia lor creste, ce vor face cu ea? Se vor lauda altora?

LE-a propus baietilor un joc 🙂

I-a rugat pe fiecare sa isi ia 5 cutiute si 5 mingi. Pe masa, se mai afla o cutie mare, frumoasa, plina cu sclipici.

Aici a fost dezvaluit si secretul…nazdravanii tot incercau sa vada ce este in cutie…si in sfarsit au aflat …era goala :)))

Pancinello i-a rugat , pe rand sa puna cate o minge in cutie, dar in timp ce arunca mingea acolo sa spuna cate un lucru frumos despre ei insisi.Uneori e greu pentru un copil sa faca acest lucru…am incercat sa le explic: ” spuneti la ce sunteti voi priceputi, care credeti ca este talentul vostru”.

Si au inceput….pe rand, mingiutele erau aruncate in cutie…si tot mai multe lucruri frumoase auzeam despre ei…este , cum sa-i spun, un fel de  exercitiu de autocunoasere…am incercat sa nu rad prea mult 🙂 erau atat de scumpi…pai, voi ati fost vreodata priceputi la mancat mai multe clatite deodata?? :)) sau… sa construiti repede, repede de tot un robot sofisticat? …sau…sunteti atat de elastici incat sa intrati intr-o cutie ? 😀

Le-am spus cat de mandra sunt de ei… si PAncinello , la fel…

Am incercat sa-i fac sa inteleaga ca, nu trebuie decat sa incerce sa fie ei insisi…sa nu-i copieze pe altii…sa nu se laude cu cine stie ce lucuri sofisticate in fata altor copii doar ca sa fie apreciati…toate acestea nu au nici o valoare.

Cutiutele colorate ramasesera goale  pe masa….asa ca….le-am spus ca acum eu voi fi cea care voi spune lucruri frumoase despre ei. Sa nu credeti ca s-au plictisit ascultandu-ma….dimpotriva…imi sorbeau cuvintele si i-am simtit cat de fericiti erau in sufletelul lor, auzind cat de minunati sunt! 🙂

Aici, D ii explica lui Pancinello…ca…uneori…da, este cam neascultator si nazdravan …dar , totusi…el este un baietel bun 🙂 si va asigur ca asa este!

Am terminat, jucandu-ne un joculet distractiv. Am carat o muuuuultime de cutii ca si PAncinello pe un mic traseu …si ne-am dat seama cat de greu este…si totodata cat de inutil si aiurea sa faci asta….

Dar, ne-am amuzat copios impreuna.

Am inteles ca Marele Creator ne-a creat in mod diferit si ca ne iubeste asa cum suntem noi. Ne-a inzestrat cu daruri , pentru ca a dorit ca sa fim unici, speciali, fiecare, in felul lui.

Si, ca sa ne amintim aceasta,a m invatat un frumos verset dintr-un psalm biblic.

” Te laud ca sunt o faptura asa de minunata! Minunate sunt toate lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:14).

Seara , inainte de culcare, pentru ca ploaia ne-a gonit mai repede in casa, toti patru, am luat cutiutele , mingiile si pe Pancinello si ne-am jucat impreuna… tati i-a pus lui D. niste mingiute in cutii si enumera calitatile lui…D. a pus mingiute in cutii si a spus ce calitati vede el la mami , la tati si la A.

Mi-au dat lacrimile cand mi-a spus ca, cel mai mare si mai mare talent al meu este ca eu stiu sa fiu iubitoare :).

Nu prea l-ati vazut astazi pe micutul ursulet ( a dormit in timpul activitatilor noastre, a participat doar la jocul cu cutii, dar povestea a auzit-o de muuulte ori, si inca de dimineata a purtat o reala conversatie cu Pancinello 🙂 ….oricum,  el stie cat de special si de iubit este :).

In concluzie….nu aduna prea multe ” cutii si mingi”….nu-ti vor aduce fericirea….esti unic, frumos, special asa cum esti tu! 🙂


12 comentarii

Ursuletii si melcusorul Winnie pleaca la maaaareee!!!

Cine-n zori la drum porni-n graba mare?

Cine poarta mereu casa in spinare?

Sa va spun secretul? Ori poate-ati ghicit? 

Este melcusorul Winnie cel grabit!

Dar pentru ca el nu este chiar asa de rapid, va pleca cu masina  asa cum vom pleca si noi maine spre mare :). Si daca tot plecam si facem pregatiri….ni s-a parut tare potrivit sa povestim din nou despre vechiul nostru prieten Winnie, care pleca in aceeasi directie ca si noi 🙂

Il cunoasteti si voi…este micutul si celebrul melcusor din cartea : „Winnie, melcusorul cel grabit”, aparuta la editura Cartea Copiilor .

Am incercat, in felul nostru, sa punem in scena intreaga povestioara . Bineineinteles, aveam nevoie si de protagonisti :). Acestia, sprea marea supriza a ursuletilor au aparut galagiosi si dornici sa ne insoteasca la mare.

Incet si precaut ( cu un cos plin de bunatati si alte lucruri folositoare), Winnie pleaca spre mare. Dar, in drumul lui , intalneste , rand pe rand, cate un prieten care doreste sa il insoteasca.

Fridolin, un bun inotator se declara incantat sa-l insoteasca.

O intalnesc pe cartita Hugo, care lasa orice treaba ca sa vina cu ei la plimbare.

Gerturd, ciocanitoarea ii roaga sa o astepte si pe ea…face iute un ou si pleaca si ea spre mare :).

Se aude si vocea plangareata a iedutului Zickenbart…”hei, nu ma lasaati balta!!” ..si el vrea sa vina la mare!

Ei, dar mersul la plaja pare un plan grozav si pentru soricelul MAx care nerabdator se alatura grupului .

Dar, cum toti merg mult mai repede ca Winnie, acesta ramane in urma…degeaba striga sa il astepte si pe ei…ceilalti se urca in masina  si pleaca zoriti… ce mai prieteni, nu-i asa?

Un pic cam trist, melcusorul nostru se aseaza la umbra….si tacticos isi intinde masa….caci cosul lui era plin cu bunatati.

Se pare ca totusi este o zi frumoasa si pentru Winnie…unde pui ca incepe sa ploua….si locul in care se afla se transforma intr-un mic lac….uraaa….ce bine e la mare…! 🙂

Cine facea ploaia ? 🙂  

Dar, se pare ca prietenii lui nu s-au distrat asa cum s-a distrat melcusorul….goniti de rafalele de ploaie s-au intros foarte repede acasa.

Doar melcusorul nostru , cu burtica plina  , avand parte si de distractie se intorcea fericit spre casa….si da, el a ajuns cel mai repede….ca doar casuta lui si-o poarta tot timpul cu el :).

Am invatat ca si noi oamenii suntem diferiti…unii mai inceti, altii mai rapizi. Ar trebui sa avem rabdare unii cu ceilalti. De multe ori, cei rapizi, fac lucrurile superficial si nu duc ceea ce incep la bun sfarsit. Sigur, si cei inceti, este foarte probabil sa nu fie punctuali  si sa-i scoata din sarite pe cei rapizi…dar , ar fi grozav sa ne acceptam asa cum suntem .

Citim din carte 

Noi am citit cartea de foarte multe ori…si de fiecare data ne place sa repetam strofele impreuna .

A fost un prilej bun ca sa-l pun si pe D. sa citeasca – literele sunt mari , tocmai potrivite pentru un prescolar incepator in ale cititului .

Cutia cu melci

Am facut o cutie senzoriala cu tot felul de melcusori: adevarati, din argila …

Unul dintre ei, timid si-a scos cornitele si am inceput sa-l analizam.

Cornitele se numesc tentacule. Pentru ca are acel corp moale  si nu are coloana vertebrala este o molusca. El se deplaseaza prin tarare. Poarta pe corpusorul sau o cochilie  tare in care se ascunde.

Am putea invata de la melci. Ei sunt inceti, dar ambitiosi….incet, incet parcurg lungi distante. Nu e nevoie sa ne grabim tot timpul ca sa ajungem undeva…doar stim „graba strica treaba”.

MAtematica si citire cu Winnie

Winnie i-a pregatit lui D. doua fise de lucru.

Una cu adunari si scaderi ( acel melc nu putea sa plece la mare pana nu era aranjata cochilia lui).

Scriem si citim

Urme magice de melc

Un melcusor s-a tarat si a lasat urme invizibile pe niste foi…oare ce mesaje ascunse a vrut sa ne transmita ? Am luat pensulele si acuarelele si am aflat…ce distractie pe cinste! 🙂

Urmele au fost facute cu creion cerat alb ( am mai vazut aceasta idee pe alte bloguri).

Alte activitati minunate ce pot fi facute pe marginea acestei carti le gasiti pe blogul Mic atelier de creatie aici si la cele Doua fete cucuiete aici.

Pregatim bagajele cu Winnie

Sigur, Winnie chiar va ajunge la mare pentru ca il luam cu noi! Ursuletii i-au pedepsit pe prietenii lui si vor sta inchisi intr-o cutie pana ne intoarcem :D- nu au vrut sa ii ia si pe ei! :)))

Winnie i-a intrebat pe baietii ce trebuie sa isi ia ei in bagaje?

Asa ca impreuna, am pus : hainute, fiecare a avut voie sa isi aleaga o carte si o jucarie preferata, am pus si cardurile wipe and clean, trusa de prim ajutor ( cum ii spune D.) , mancarea …si gata!! Plecam spre mare….ne asteapta bunicii!!

Cine mai vine cu noi???? 🙂


8 comentarii

Aventurile lui Habarnam

Desi nu era chiar aceeasi carte, coperta si dimensiunea cartii erau diferite…cum mult emotie  si nerabdare am deschis din  cartea….cate amintiri din copilarie au navalit in sufletul meu :).

sursa foto

Pentru ca eu am invatat sa citesc cursiv la o varsta tare frageda ( 4 ani si jumatate), „Aventurile lui Habarnam” au intrat in lumea mea de copil in clasa I. Am citit cartea pe nerasuflate …si nu o data…de trei…patru…si nu ma mai saturam…prichindeii si prichindutele erau prietenii mei…ii cunosteam asa de bine pe fiecare.

Aseara, inainte de culcare, cu ursuletii alaturi am intrat si noi in lumea lui Habarnam…nici nu credeam ca vor fi atat de fascinati…stiu cel mic…e cam mic pentru o carte asa de mare :), dar dimineata , cand s-a trezit…m-a intrebat…”cum s-a desprins o bucata de soare pe pitici? ”  (este vorba de prima poveste, in care Habarnam ii sperie pe ceilalti prichnidei spunandu-le ca sunt amenintati de o bucata mare desprinsa din soare).

Intr-adevar, cartea nu are poze si pare greu de urmarit de catre un prescolar…dar un parinte stie cum sa-l faca pe copil sa indrageasca o carte.

Tocmai de aceea, de multe ori, eu incerc, atat cat ma pricep , sa dau viata personajelor din carti…Si uite asa a aparut si Habarnam cu hainuta lui portocalie, cu pantalonii lui galbeni,cravata verde si palaria lui albastra. …ce mai , un papagal in toata regula :))….dar , pentru mine, simpatic foc.

 

Cand am pasit in casuta celor 16 prichindei (unde locuia si Habarnam, personajul principal al cartii) , D. a fost atat de curios sa afle ce face fiecare dintre ei: asa i-am cunoscut pe prichindei gemeni Posibil si Probabil, pe grasunelul si politicosul Zahar Zaharescu Limonada, pe doctorul Pilula….

Abia astept sa pasim incet incet  alaturi de naivul, nastrusnicul si simpaticul prichindel Habarnam; sa radem de nazdravaniile lui, sa invatam din greselile lui si sa ne minunam de viata micutilor pitici.

Daca va va placea si voua simpaticul personaj, sa stiti ca au aparut si alte carti, tot la editura  Humanitas: Habarnam in Orasul Soarelui si Habarnam pe luna. Si, chiar o carte audio, lecturata de marele actor Marian Ralea.

Toate cartile le gasiti la reducere pe librarie net .

Haideti sa pasiti si voi, alaturi de noi in lumea prichindeilor ! 🙂


4 comentarii

Dorinta lui Oaki, o broscuta visatoare :)

V-ati fi dorit sa fiti altcineva?  Sa aveti alta culoare a parului, alti ochi, alta statura?

Cu siguranta,  fiecare isi doreste….un pic din ce au altii 🙂

Uite asta si s-a intamplat si  micutei  broscute Oaki….nu stiu cati dintre voi o cunoasteti….:)

Noi am facut cunostinta cu ea acum cateva zile …am gasit-o intr-o carte frumoasa, scrisa de Undina Bubur si aparuta la Editura All.

Am citit de curand ca  si Laura a indragit-o pe micuta broscuta.

Oaki isi doreste  cu ardoare sa devina o broasca testoasa- lui i se parea ca acestea sunt puternice si ataaat de speciale. Au incercat toti sa il convinga ca dorinta lui este nerealista, degeaba…el visa doar  asta: sa fie cea mai grozava broasca testoasa.  A renuntat chiar sa mai cante in corul broastelor, desi oracaiala era una dintre distractiile lui preferate.

PAi se putea sa nu il aducem noi la viata pe Oaki? :))

Uite asa, cartea a fost si mai indragita de ursuleti…cu Oaki alaturi :).

Dupa ce am citit cartea, ne-am luat alaturi o broscuta de lac, ca si Oaki si o broasca testoasa.Am inceput sa le comparam: capul, pielea, picioarele, ochii….si tot asa. Care era mai speciala? Amandoua , bineinteles! Numai Oaki nu vroia sa realizeze acest lucru.

D. a desenat o broasca testoasa…vedeti ce inseamna figurinele nerealiste?…avem cateva broscute ce imita personaje din desene animate…si au o coada fff lunga. Nu l-am putut convinge ca broasca testoasa nu are o coada asa de mare…desi aveam si o figurina f reusita.

I-am facut si lui OAki accesoriul sau preferat- o carapace, pe care i-am prins-o ca un rucsacel de spate cu niste sforicele :).

In cele din urma, dupa ce face o fapta frumoasa , OAki ajunge sa fie multumit  de propria lui persoana- a inteles ca el este unic , inteligent si frumos exact asa cum este.

Am discutat si noi …Oaki le punea intrebari:

– Cine ti-ar placea sa fi?

– Este vreun personaj din desenele animate care iti place mult si ti-ai dori sa fi ca si el?

– Ti-ai dori sa semeni cu parintii tai?

– Ce talente crezi ca ai tu? Ce iti place sa faci cel mai mult?

– Esti multumit de felul in care arati tu?

Intrebarile acestea scot la iveala multe lucruri pe care nu le cunoastem despre copilasii nostri…depinde de cat de multe sunt ei dispusi sa ne  spuna…eu ma folosesc mult in aceste discutii de marionete, papusi de mana, figurine….sunt mult mai deschisi sa vorbeasca in fata lor. Sigur, si noua ni se destainuie…dar asa, se creeaza o discutie mult mai interesanta si mami sau tati parca nu ar fi acolo 🙂

Seara, baietii au pus in scena intreaga poveste.

Am facut un lac, am avut si busteni si un castor  de la un joc superb cumparat de la Julia Toys🙂

Din pacate, pozele nu sunt reusite, le-am facut cu telefonul, am uitat sa incarc acumulatorii de la camera digitala.

Oaki visand ca poarta o carapace si inotand prin apa…

Oaki este si prietenul nostru….D. m-a intrebat:” De ce arata ca un barbat, ca un om mare? ” „Daa, i-am spus , pentru ca Oaki este de fapt un adolescent si aceasta carte este scrisa si pentru copii mai mari”.

Sa stiti ca D. mi-a spus ca el nu isi doreste sa fie ca altcineva….nu il deranjeaza ca este mai scund decat alti baieti de varsta lui…ca nu este mai puternic….e multumit asa cum este el. 🙂


54 comentarii

„Pozna lui Jackie” in varianta ursuletilor nazdravani :)….si un mic concurs :)

Am citit cartea de …nu mai stiu de cate ori …de-a lungul anilor….si cand avea D. 3 anisori….si la 4 si la 5….si acum…desi e mai mare, dar cum ni s-a alaturat ursuletul cel mic, o citim si pentru el.

„Pozna lui Jackie” este o carte  aparuta la Editura Cartea Copiilor si face parte din seria ” Scoala ursilor”.

Autorul Hiroyuki Aihara şi ilustratoarea Nami Adachi au publicat prima carte a seriei în 2002, în Japonia. Cărţile s-au bucurat de un succes imediat, ajungând în 5 ani la vânzări de peste 850000 de exemplare pe piaţa japoneză. Cărţile din seria „Şcoala urşilor” au fost traduse şi publicate în Franţa şi Taiwan. „Şcoala urşilor” este primul titlu din această serie. (descriere preluata de pe site-ul editurii).

Am vazut ca exista mai multe carti, la noi fiind traduse doar doua.

Personajele principale din carte sunt 12 ursuleti: 11 baieti si o fetita.

Daca vreti sa aflati numele lor  si cat de diferiti sunt ei, intrati aici, pe aceasta poza (dar nu la mine pe blog :))

Au fost tot felul de discutii legate de micutii ursuleti si mediul in care traiesc ei. Chiar pe blogul Laurei, gasiti cateva comentarii legate de aceasta carte si parerea altor mamici.

Si, pentru ca ieri am avut o zi in care activitatile noastre au fost centrate pe aceasta carte, am citit-o din nou. Si apoi am discutat impreuna:

– de ce erau ursuletii singuri?

– cat de bine este sa muncesti in echipa?

-de ce Jackie facea tot timpul totul pe dos?

– cat de bine este sa fi iertator cu cei din jurul tau?

– ce inseamna un orfelinat?

– unde crezi ca erau parintii ursuletilor?

Si multe altele….

INtr-adevar, ciudat…in carte , ursuletii par singuri singurei…inca de la inceput, D. m-a intrebat: ” Dar unde este mamica lor? ”

Am citit aceasta carte si copiilor mei de la serviciu…niciodata nu m-au intrebat de ce sunt singuri ursii….li se parea ceva normal, ei fiind orfani, si oarecum….independenti…ca si altii sa fie la fel ca si ei.

D. a concluzionat: „poate erau niste ursi adulti! ‘ :D…”nu prea cred”, zic eu, ” nu stii ca in cartea cea galbena, ursuletii plangeau pentru ca li se facuse dor de mamica lor?

Desi , poate nu este asa cum spunem noi, a fost o ocazie buna ca sa discutam cum este intr-un orfelinat, cum traiesc acei copilasi.

Am vorbit despre cat de bine este sa muncesti in echipa…si iar, atunci cand faci ceva rau, trebuie sa suporti singur consecintele faptei tale.

O lectie de citire 

Pentru prima data, am citit o pagina intreaga dintr-o carte. Am fost tare mandra de D. – s-a descurcat tare bine :).

Un puzzle supriza

„Maaami, esti incredibila!!”, a strigat D. la vederea puzzle-ului incastru. ” Este chiar cu niste ursi la scoala!!”

Puzzle-ul l-am primit cadou, acum vreun an in urma de la LIttle Lucky ( a fost cumpara din magazinul Julia Toys. Dar, era pentru prima data cand l-au vazut 🙂 (l-am pastrat pentru o activitate speciala).

Scoala ursilor

D. a pregatit o scoala a ursilor intr-o cutie de carton. S-a uitat atent in carte si a desenat bucataria de acolo. 🙂

Ursuletii deghizati

Micuta Jackie pleaca la bazar sa vanda placinta….dar nu are succes…cine sa cumpere o placinta turtita??

Tot fratiorii ei ii vin in ajutor…afara incepuse sa ploua…mititica…s-a cuibarit sub o umbrela si a inceput sa planga.

Deodata, se aud voci…si noi ne-am schimbat vocile strigand cand tare, cand incet…cand pe nas :)).. ” mai aveti placinta , mai aveti placinta? ”

Rand, pe rand apar ursuletii deghizati in costumatii apartinand mai multor meserii. Este scena noastra preferata din carte.

Tocmai de aceea, am pregatit aceasta maaare supriza pentru ursuletii mei.

Ursii deghizati au prins viata! Daca acum un an de zile, ne-am amuzat cu acest joc dragut, creat de mine din hartie colorata, acum am modelat ursuletii din argila. Nu va spun cat de iubiti sunt! 🙂

Ei , au mai existat si cateva critici…ai uitat niste margele, o dunga….si tot asa….e incredibil cat pot fi de atenti copiii la toate detaliille! 🙂

Am facut o mica sceneta…ne-am imaginat cum aparea, pe rand, ca si in carte, fiecare ursulet…vedeti in micutele videoclipuri…ce nascocea D.  eu si A. intreveneam din cand in cand, dar ne-am amuzat copios cu totii. De fiecare data, Jackie ii intreba: ” si ce meserie este asta? ce faci tu? de ce crezi ca ti-ar placea o placinta turtita?  ” De fiecare data, D. inventa cele mai nastrusnice raspunsuri.

Apare dansatorul

Apare si pompierul

Daca vreti sa urmariti si voi detaliile legate de ursuleti…poftiti… :))…puteti si voi sa ma criticati ca am uitat una sau alta :))

si exploratorul…deja zburand si visand la marile inaltimi 🙂

Spre finalul cartii, dar si in micuta noastra sceneta, toata lumea este fericita si mananca faimoasa placinta de dovleac…turtita, dar foarte gustoasa.

Saaaarituri in placintaaaaaaa!!!!

Pai se putea sa nu facem si noi asa ceva???

Stim, gestul ursulicii Jackie a fost unul tare nepotrivit…stim ca a gresit…dar daca inventezi o placinta mare din perne, nu-i asa ca nu superi pe nimeni daca sari pe ea??? 😀

Asa ca am facut o placinta uriasa din toate pernele din casa ( si va asigur ca avem multeeee)  – am strans bine pernele cu un cearsaf…si acum….haideti la sarituri, ursilor!! 🙂

Va dati seama ca am refacut placinta de cateva ori….la cererea ursuletilor nazdravani…a fost o distractie pe cinste!

Va poftesc si pe voi sa ne spuneti ce parere aveti despre aceste carti intr-un comentariu la acest articol si puteti castiga figurina din imagine ( pe Jackie cu ursuletul ei mic, mic) si cartea , noua, bineinteles ” Pozna lui Jackie….deci, daaaa…este un concurs!!!! Si aceasta supriza va este oferita si de micutul meu A. , care va implini pe 12 iunie 3 anisori. Asa ca, pana pe 10 iunie, aveti tooot timpul ca sa va inscrieti si sa ne spuneti parerile voastre!

Ei, si pentru ca am primit o surpriza din partea editurii Cartea copiilor, marim premiile 🙂 Vor fi doua premii!

Premiul I va consta in cele doua carti Scoala ursilor si figurina Jackie.

Premiul II vor fi cele doua carti.

Va multumim si spor la joaca in continuare! 🙂

 


4 comentarii

Topsy, Tim si ursuletii inventeaza instrumente nazdravane :)

Cu siguranta ca si voi ati auzit de fratiorii Topsy si Tim, o fetita si un baietel. Exista de fapt o serie de carti cu multe povestiri educative din viata acestor copilasi.

Am gasit si pe youtube cateva animatii ale acestor carti.

Topsy si Tim la doctor ( vizionand acest filmulet, le veti gasi si pe celelalte).

Si noi avem o carte pe care o indragim tare mult : ” Topsy and Tim can make music” . Este o editie foarte veche, din anul 1982.

La scoala celor doi  copii sosesc niste musafiri foarte interesanti: erau cativa muzicieni/ instrumentisti. Acestia ii incanta pe cei mici cu muzica lor deosebita.

Ajunsi acasa, Topsy si Tim  se hotarasc sa faca si ei un maaare concert; asa ca iau ce gasesc prin casa: capace, lemne si incep sa cante . Era atata galagie, fiecare canta cat putea de tare :). S-au alaturat acestei distractii si alti doi baietei.

Mama vine si le spune ca este foarte frumoasa ideea lor, dar, chiar daca nu au instrumente adevarate, pot inventa unele . Doar ca, trebuie sa tina cont ca muzica are un anumit ritm si trebuie sa se asculte unul pe celalalt in timp ce canta.

Astfel, niste borcane, pahare ,elastice , chiar si un pieptene au devenit instrumente muzicale ce scoteau sunete vesele.

In timp ce citeam, urmarind cu atentie imaginile si explicatiile, ne-am facut si noi alaturi de Topsy si Tim instrumentele noastre.

Un xilofon cristalin din borcane umplute cu apa

Borcanele se umplu cu apa, dar turnata in mod crescator, cu cat aveti mai multe , cu atat va suna mai frumos. A fost instrumentul preferat !!  Drept betigase, am folosit doua linguri de lemn mai subtiri.

Un fel de mini chitara 🙂

Aveti nevoie de un recipient gol din tabla ( de la o conserva) , elastice si scotch.   Si acesta suna interesant :).

Maracas din pahare si bilute 

Veti vedea despre ce este vorba, urmarind imaginile de mai jos.

Mai erau inca doua instrumente in carte, dar cum nu aveam materialele necesare ca sa le facem, am ramas doar la acestea.

Topsy , Tim si prietenii lor s-au dus la scoala cu aceste instrumente si, incurajati de invatatoarea lor, au sustinut in fata colegilor un mini concert foarte reusit.

Am avut si noi un concert in toata regula. Am cantat o multime de cantecele, acompaniati de instrumentele noastre nazdravane.

Uitati cat de bine suna xilofonul din borcane! 🙂

Asteptam sa se auda pana la noi si instrumentele voastre!! 🙂


30 comentarii

Ziua bunelor maniere

Din nou o zi speciala…..de data aceasta dedicata bunelor maniere. Desi, in fiecare zi din viata, ar trebui sa „purtam” cu noi bunele maniere, totusi merita sa le acordam o zi aparte.

Ideea a pornit cand am primit o carte deosebita…de fapt tot articolul se va centra in jurul acestei carti. O carte, cu litere aurii si coperta deosebita …”ABC-UL bunelor maniere”, de Nicoleta Ciub. Cand am cumparat-o nu zarisem decat 2-3 pagini din interiorul acesteia, dar stiam ca va fi minunata…mai aveam doua carti din aceasta serie si am fost tare incantati de ele: ABC-ul curajului si ABC-ul sanatatii.

Aceasta, insa ne-a intrecut toate asteptarile..nu ma asteptam ca D. sa fie atat de incantat . Acum o citim a doua oara, desi cartea e mare, povestirile un picut cam lungi….le-am citit in intregime, caci nu sunt deloc plictisitoare.

Personajul principal din carte, o fetita de 7 ani, MAry Jane, de altfel o fetita dulce cu bucle roscate si ochi albastri, nici prea cuminte, nici prea neascultoare, ca orice copil din zilele noastre…. aventurandu-se intr-o zi prin parc, gaseste o cutiuta misterioasa.

Cand a deschis-o, au iesit de acolo zece batranele mici, mici invaluite intr-un dulce parfum de bomboane fructate. Batranelele nu erau insa asa de dulci precum pareau, caci numele lor era: MInciunica, Obraznicatura, Egoista si tot asa. IN fiecare zi, fiecare batranica va incerca sa o faca pe fetita sa fie ca ea si daca una dintre ele reusea sa o convinga, era castigatoare .

Va reusi oare MAry Jane sa le invinga ? 🙂

Si noi am crezut prima oara ca batranelele sunt tare simpatice, dar cand am auzit ce cantecel de leagan i-au cantat fetitei inainte de culcare….ne-am dat seama ca ne inselam. Eu am inventat cate o melodie pentru fiecare cantecel din carte :))

Fiecare batranica avea o  rochita de culoare diferita. D. le-a retinut pe toate…chiar si A. pe cateva dintre ele. Dupa ce terminam o poveste, aveam o tema de facut la sfarsitul acesteia (si de fiecare data discutam daca e bine sa fi laudaros sau rau sau mincios sau zgarcit).

Ieri,am declarat ca vom sarbatori ziua bunelor maniere..aceste zile sunt speciale pentru noi si baietii le tin minte mult timp. Si ursuletii mei chiar s-au purtat exemplar toata ziua :).

Dimineata, D. a scris numele fiecarei batranele …a facut un fel de legenda  , ca sa nu le mai uitam.  🙂

Am iesit apoi la plimbare si i-am spus lui D. ca va gasi o supriza in curte…tot asa ca Mary Jane…o va gasi la un loc umbros :).

Ce credeti ca ascunsesem acolo? Nici una, nici alta decat o cutie cu zece batranele(le facusem noaptea, cand dormeau ursuletii) , desigur!! 🙂

Am ascuns-o bine, in iarba, sub un copac.

Si aventura ursuletilor….D. ii explica lui tati, aratandu-i pozele, ordinea in care a descoperit el cutia ( i-a placut colajul  foto ) .

LE-a asezat sa le numere, sa nu lipseasca cumva vreuna :D.

bune maniere

 

Preferata mea 🙂

SI eu, cand eram mica,d aca as fi gasit o astfel de cutiuta as fi fost in culmea fericirii!!! Aveam o mare pasiune pentru miniaturi si secrete bineinteles…tot timpul visam sa gasesc o camera secreta in casa :)).

Ei, si batranelele noastre ne-au spus ca ele sunt de fapt surorile batranelelor rele. L-au intrebat pe D. cum crede el ca se numesc, pentru ca sunt opusul celorlalte. Si D., cu putin ajutor le-a descoperit numele: Ascultatoarea, Altruista, INgrijita, Darnica, Nelaudaroasa (Smerita), Curatica si tot asa.  Si D. chiar m-a rugat: „maaami, nu se poate ca in fiecare zi sa apara o batranica sa ma invete ceva? ” :). Oricum, am pregatit un joc motivational dragut tot pe aceasta tema….cat de curand, vi-l prezentam.

Am organizat si un ceai englezesc (actiunea cartii se petrece tot in Anglia ) ; se stie ca englezii sunt ff manierati, nu?

Doar ca ceaiul nostru a fost asa mai…nonconformist…a fost un fel de cei servit la picnic (ideea lui D. ). Ei au aranjat decorul .

Si eu am adus o alta supriza: un set special pentru servit ceai: au fost asaaa de incantati :). Ei beau ceai din canitele lor speciale din melamina cu personaje din desene. Le era tare frica sa nu le sparga.

Uitati cum s-a descurcat micul ursulet….si solutia gasita ca sa poata bea ceai fara sa sparga cana :))))

D. ne-a amuzat teribil, pentru ca se prefacea ca este o domnisoara tacticoasa si tot spunea:” cu inghitituri mici…doar cu inghitituri mici” 🙂

A fost un moment tare reusit….am discutat „chestii” politicoase si dragute :))…a fost o ocazie in care i-am invatat cum trebuie sa te adresezi persoanelor mai mari, folosind pronumele de politete.

SI batranelele au fost inventate la ceai.

La sfarsitul cartii, este un joc  frumos pe care l-am imprimat in format A3. Ca si pioni, am folosit batranelele noastre.

Si regulile

D. a pregatit si un tablouas special, desenand cat a putut el mai frumos un desen cu batranicile din carte.

Am concluzionat ca bunele maniere trebuie sa ne insoteasca zilnic si ca un om este bogat nu daca are bogatii materiale, ci bogatii sufletesti…”ceea ce face farmecul unui om , este bunatatea lui”, spune un proverb biblic si nu hainele  sau frumusetea exterioara fizica.

Daca v-a placut cartea, o puteti gasi pe site-ul editurii Litera (eu am cumparat-o cu o reducere de 40%).

Si daca doriti sa aveti si voi batranicile din poveste, detalii veti gasi : AICI.

O zi minunata va dorim! 🙂


7 comentarii

Vreau sa stiu tooootul despre masini!!

Daa, ursuletii mei doresc sa stie cat mai multe despre orice tip de vehicul: cum a fost fabricat, cum functioneaza, de ce are rotile asa si nu altfel si multe altele.

Asa ca, in timp , le-am cumparat cat mai multe carti despre masini. Le vom prezenta in continuare

Dar, trebuie sa va spunem ca astazi noi am sarbatorit Ziua masinutelor? Nu ati auzit despre aceasta sarbatoare? Nu-i nimic, e inventata de noi si mie mi-a prins tare bine :)) Sa va spun de ce. Aveam in plan sa fac o curatenie generala printre vehicuelele lor si tot nu prindeam prilejul.

Am luat din biblioteca lor , cateva carti despre vehicule si le-am spus ca ne vom uita pe ele un pic mai tarziu.

Le-am propus sa facem un maaare parc de masini, acolo vor fi scoase la vanzare vehiculele. Dar , pentru asta D. trebuia sa faca tot felul de pancarte cu numele vehiculelor (deci am ochit doi iepuri dintr-o lovitura- exersam intr-un mod neplictisitor scrisul si cititul ) :))

I-am spus sa scrie mai intai pe micuta lui tableta cuvantul si apoi sa-l transcrie pe pancarta. Ne-am folosit de aplicatia MOntessori pentru invatarea cititului si a scrisului (aceasta are un alfabet mobil ce ne este tare util, avem si litere magnetice, dar alternam metodele de scriere). D. se simtea tare important asa ca s-a asezat la birou sa isi duca la indeplinire sarcina. Deja face progrese mari: scrie cuvinte lungi, e un pic mai greu cu cititul acestora, dar le poate scrie dupa dictare (atat cu litere mari, cat si cu litere mici de tipar).

Si pancartele lui (erau mult mai multe, dar nu le-am pozat pe toate).

Intre timp, micutul A. a studiat intens din enciclopedia despre masini…dupa cum vedeti, studiul este cat se poate de serios, mai ales cand te afli intr-o pozitie foarte comoda :D.

Am adus cutiile cu masini si ne-am pus pe sortat…si sortat…si sortat….nu stiu cand s-au strans atatea!! Mamele de baieti stiu ce zic :))

Am aranjat parcul: intr-o parte doar motocicletele, in alta masinile, in alta trenurile si tot asa. D. citea pancartele si le punea la locul corect.

Pare un mic haos aici, dar totul era aranjat…pai nu este asa si la targurile de masini?

Inainte de a aduce omuletii Playmobil care sa fie cei care vindeau sau cumparau masinile, un politist ne-a invitat sa facem un mic curs despre masini. Aceasta carte am citit-o de vreo 10 ori, dar tot o indragim.

Automobilul, editura Prut (cartea are mai multe decupaje, dezvaluindu-se treptat interiorul masinii).

Dupa targul nostru, am rasfoit si enciclopedia noastra extrem de indragita „Vreau sa stiu totul despre masini” de la Editura TEora. Este foarte mare si am luat-o la un pret grozav. Foile sunt prinse in spirala, asa ca este foarte usor de rasfoit. Este un excelent cadou pentru un baietel pasionat de vehicule.

Cuprinsul

Poze din interiorul cartii

Am hotarat cat doarme A. sa invatam si putina engleza: sigur, am invatat denumirile anumitor vehicule.

NE-a sarit in ajutor marea noastra carte , pe care o am de mai bine de 10 ani de zile 🙂

O carte excelenta, cu multe imagini de cautare. IL rugam pe D. in engleza sa-mi caute un vehicul , apoi sa ii pronunte si el denumirea.

Un filmulet excelent pentru invatarea vehiculelor in limba engleza este acesta : Baby Einstein – On the Go :Riding, Sailing and Soaring: il gasiti si pe youtube aici

http://www.youtube.com/watch?v=dLVBv60pJvs

O activitate minunata despre cum sa invatati vehiculele in limba engleza gasiti si  pe blogul Fetelor cucuiete aici.

Spre seara, baietii au avut parte tot de o distractie pe masura: tati  i-a lasat la volanul masinii ca sa „conduca ” si sa se simta si ei niste soferi adevarati, mai ales ca stiau atatea despre masini! 🙂

Da, si D. are un proiect foarte interesant cu masinute pe care o sa vi-l dezvaluie cat de curand! 🙂


29 comentarii

Pixi, prietenul tuturor

Multi copii l-au cunoscut pe simpaticul personaj Pixi, prin intermediul carticelelor aparute la editura ALL. Noi am cumparat intreaga colectie cu doar 15 ron, dar si 30 de ron sa fi fost, isi meritau banutii. 🙂

D. nu crede in existenta spiridusilor, stie ca nu exista…si ca Pixi este doar un pesrsonaj de poveste.

Carticelele au o tenta educativa, fiecare carticica abordand o temtica diferita: copiii invata despre stele, cum este la scoala, cum se porneste intr-o aventura, care este casuta potrivita pentru fiecare animalut sau om.  Nu putem spune ca avem vreo carticica preferata – ne-au placut toate.

Rececenzii despre aceste carticele veti gasi si pe alte bloguri educative: aiciaici sau aici.

Pixi este foarte prietenos, casuta lui fiind deschisa in permanenta pentru animalutele din padure. El are cativa prieteni devotati: un urs, un iepuras,un arici si un raton.

Mi-am facut curaj si am incercat sa-l modelez pe Pixi- stiam ca ii le voi face o mare bucurie ursuletilor. Si, iata-l pe Pixi al nostru 🙂

Si pentru ca ne-am propus sa facem , pe rand cate o activitate din cateva dintre carticele, am incercat sa modelez si celelalte animalute :). Nu sunt ele la fel de frumoase ca in carte, dar A. le-a recunoscut pe toate, deci seamana cu animalutele din poveste :).

Si a aparut printre ele si gingasa nimfa Lulu 🙂

Sigur, A. m-a intrebat: „dar unde-i vulpea?? „..”Ei, lasa ca va aparea si ea…oricum, nu sti ce urat s-a purtat cu animalutele ?  🙂

Pe vulpita suparata o mai tineti minte? :)…din carticica „PIxi face picnic in ploaie”

Si uitati-o si pe bufnita invatoatoare, nemultumita de prestatia elevilor sai.

Si avem o surpriza si pentru voi…stiu ca unele mamici cautau planse de colorat cu PIxi. Asa ca, l-a rugat pe taticul ursuletilor sa ne deseneze macar doua foi…suntem tare mandri de el ( D. era necajit ca nu-si gasea medalia ca sa-l premieze cumva pentru talentul lui :))). Nu-i asa ca sunt superbe desenele (imi permit sa spun asta pentru ca nu le-am facut eu :)).

Puteti descarca si voi aceste desenele facute de noi de AICI.

D. era tare nerabdator sa le coloreze asa ca a stat pana seara tarziu sa le termine.

Daca va doriti si voi figurine din argila polimerica din carticelele cu spiridusul Pixi, ma puteti contacta la adresa de mail de la contact. 

Va multumim pentru ca ne-ati urmarit si va invitam sa invatati si voi lucruri noi alaturi de PIxi :).


5 comentarii

Cu mami si tati ai spor la carte :)

E adevarat ca, atunci cand parintii sunt pe deplin implicati in educarea copilasilor lor, acestia vor avea rezultate stralucite in toate domeniile vietii.

Dar, eu nu voi scrie un articol despre implicarea noastra ca si parinti in educatia comorilor noastre, ci doar va voi prezenta o carte aparuta la editura Litera ce are acest titlu.

D. a invatat deja tot alfabetul : literele mari si mici de tipar. Am inceput , mai timid sa citim, ba chiar am reusit sa „descurcam” tainele propozitiilor simple.

Cand am zarit aceasta carte, m-am gandit ca ar fi o completare potrivita pentru ceea ce aveam in plan sa facem.

Am inceput sa reluam tot alfabetul; si de data aceasta, vom arunca o privire si asupra literelor de mana. D. le spune „litere complicate si ondulate” :D.

„Cu mami si tati ai spor la carte” a sosit ca un ajutor grozav pentru noi in aceasta perioada. Recunosc ca ma asteptam ca sa gasesc aici si notiuni , activitati legate de matematica, dar este prezentat doar alfabetul.

Cartea este un fel de ABECEDAR interactiv. Fiecare litera este prezentata intr-un mod atractiv pentru cei mici. Sunt aratate, de asemenea si literele de mana. O poveste mica si amuzanta despre litere , ii ajuta pe cei mici sa le retina mai usor. Totodata, fiecare activitate este finalizata cu un lucru manual ce are legatura cu litera respectiva.

De exemplu, la litera A. noi am facut un arici din plastilina, seminte si boabe de piper.

Va las pe voi sa va convingeti singuri de utilitatea cartii, urmarind imaginile  de mai jos:

Noi va recomandam cartea cu mult drag, mai ales ca o puteti achizitiona in aceasta perioada (pana la sfarsitul lunii martie) cu o reducere de 40% din mai multe librarii online  ( aici ).