Ce inseamna pentru voi ” acasa” ?

Pentru unii inseamna casa in care locuiesc, pentru altii patria natala, altii considera acasa – locul unde au copilarit.. Eu ma simt ” acasa” acolo unde este familia mea draga ( sotul si copiii ). Ma pot adapta oriunde daca sunt ei alaturi de mine. Am nostalii legate de casa in care m-am nascut si atunci cand ma duc la parinti, nutresc sentimente de ” acasa” :).

Ursuletii mei sunt foarte diferiti. D., cel mare este un aventurier. Ii place sa exploreze locuri noi. Daca plecam in alt oras, nici ca s-ar mai intoarce. Se adapteaza oriunde, ii plac enorm plimbarile. Seamana mult cu mine .

In schimb, cel mic dupa ce trece o zi…il si auzi: ” Mami, mi-e dor de casa…vreau in patul meu, vreau in curtea mea. Cred ca jucariilor le este dor de mine. Vreau sa dorm acasa! ”

Am si avut o experienta, care mi-a demonstrat ce inseamna pentru ei ” acasa:

In luna noiembrie, am fost plecati la o pensiune- am stat acolo aproape 2 saptamani.

D. , dupa numai  o zi…cand trebuia sa ne intoarcem in camera  spunea ” hai sa mergem acasa” :), adica la pensiune.  A, cu dor se tot gandea ” oare ce face Azorica, oare cine sta in patul lui”.

Cand am ajuns acasa la noi, micutul A. si-a mangaiat jucariile, patul, era asa de fericit, ba chiar manca mult mai cu pofta. In schimb, cel mare, cu lacrimi in ochi imi spunea ca ii pare rau ca ne-am intors, ca acasa uneori este plictisitor.  🙂

Am gasit o poveste care ne-a placut tare mult in acea perioada : Casuta, o carte superba, scrisa de Virginia Lee Burton  , aparuta la Editura Cartea Copiilor. Cartea„ ” The Little House” a fost  rasplatita in 1943 cu Caldecott Medal.

Si povestea incepe asa de frumos : A fost odata o casuta undeva departe, într-un sat. Era o casuta foarte frumoasa, solida şi bine construita. Cel ce o construise atat de bine spusese: „Aceasta casuta nu va fi vanduta niciodata, nici pentru tot aurul din lume, si în ea vor trăi şi stra-stra-nepotii stra-stra-nepotilor nostri.” Casuta era foarte fericită acolo sus, în vârful dealului pe care fusese construita. Ii placea să priveasca peisajul din jur. Admira rasariturile si apusurile. Zilele treceau una după alta, fiecare putin altfel decât cea de dinainte, dar casuta ramanea neschimbata.

Peste casuta au trecut zile, luni , ani… Este minunata prezentarea succesiunii anotimpurilor prin imagini.

Si nu doar anotimpurile le pot invata cei mici, ci chiar fazele lunii. Si din toate acestea, cum trece timpul..ca totul are un rost, ca totul se repeta si are o continuitate.

Aici, parca timpul se scurgea asa de lent …fara graba.. si totusi, casuta avea o dorinta- ar fi dorit sa fie mutata intr-un oras mare ” macar sa vada cum este acolo „.

Si uite ca peste un timp, dorinta i s-a indeplinit. A fost mutata intr-un oras. Cum era foarte bine construita, a rezistat mutarii  si a ramas la fel de frumoasa.

Si chiar i-a placut acolo…la inceput… dar cum viata la oras este intr-o contiuna schimbare ( nu ca acolo, la tara, unde mai toate ramaneau la fel)…dupa un timp s-a simtit sufocata- se construiau asa de multe in jurul ei! …si povestea devine tare trista.

Micutului A. nu i-a placut aceasta parte ( lui nu-i plac povestile in care sufera cineva, mai ales ca ii era casuta asa de draga) . Dar, nu va speriati :)…casuta nu pateste nimic si o gasim la finalul povestirii acasa.. in zona linistita si frumoasa de la tara.  Cum? Cine a dus-o? Ce s-a intamplat? Va lasam sa descoperiti voi  pe paginile cartii :).. sa nu va spunem noi totul.

Copiii vor face o diferenta intre viata linisita de la tara si cea grabita si zgomotoasa de la oras. Vor invata sa aprecieze si sa iubeasca casa bunicilor :). Ai mei ursuleti au realizat cat de mult isi iubesc casuta inc are stau. NOi chiar avem o casuta, foarte mica si modesta,dar e a noastra…pentru copii este „acasa”…este asezata in mijlocul unei gradini…si oarecum pare departe de zgomotul orasului.

Am construit un oras din cuburi din lemn si am reconstituit „drumul ” casutei…de la tara la oras….de la oras inapoi la tara.

Nu este doar povestea unei case…nu…poate fi povestea vietii unui om, stramutat , dezradacinat , avand in permanenta un dor in suflet de a ajunge ” acasa”. Este un dor, un sentiment ce nu se stinge o data cu trecerea anilor…oriunde ai pleca, oricat de bine te-ai simti… intotdeauna iti vei dori sa ajungi ACASA.