Bine v-am regasit in mica noastra calatorie prin univers! 🙂 Sunteti gata de imbarcare?

Daca data trecuta, am topait pe planete si ne-am incalzit la soare,  astazi am calatorit printre stele. Aveam atatea intrebari despre ele . Cred ca si cel mai mic nazdravan, cand incepe sa vorbeasca isi intreaba parintii : „ce luceste acolo sus pe cer…ca e noapte? ”

Folosindu-ne de pozele si informatiile din cartea „Descoperim spatiul”, am aflat cateva raspunsuri la intrebarile noastre. D. stia dinainte ca stelele au fost create ca sa lumineze noaptea.

Si , inainte de a incepe sa aflam noutati, am trecut , asa cum este normal, prin Scoala Astronautilor. Stiti voi vreun astronaut care nu stie sa citeasca, sa scrie sau sa numere? :D…asa ca si noi, ne pregatim intens.

I-am pregatit o fisa mare A3 cu o multime de stele. D. trebuia sa-l ajute pe astronautul Ray sa le numere, pentru ca nu toate erau numerotate. L-am lasat sa-si duca singur misiunea la bun sfarsit si, cand am revenit..erau doar 2-3 greseli ( 2 numere inversate si unul gresit). Spre marele lui amuzament, astronautul Ray…a inceput: ” ooooo…aici e o greseala hiper-astro-galactica!!! ce ne facem? ce ne facem? ” Razand, D. i-a spus: ” nu te ingrijora!! repar imediat! ” 🙂

Celalalt mic astronaut se pregatea si el la fel de serios. A avut de colorat diferite elemente cosmice :).

Am trecut apoi la explorarea spatiului.

Calea LActee

I-am povestit ca, sistemul nostru solar face parte dintr-o galaxie ce se numeste Calea Lactee, adica calea laptelui 🙂 (daa, si ne-am adus aminte de ciocolatica MIlky Way).  Am incercat, pe spatiul nostru negru si creponat , sa reproducem Calea cea alba. D. a aranjat stelele asa cum  a dorit el.

Viata unei stele

Dar, ce este o stea? Cum iau nastere aceste lumini ce ne incanta noaptea?

Exact ca si omul ! I-am explicat ca, totul din Univers e atat de bine controlat si fiecare lucru apare cu un sens, o misiune. Astfel, stelele apar ca niste mici corpuri (nu i-a dat cine site ce detalii tehnice/avem tot timpul pentru ele), acestea se vor inconjura de praf si gaze si vor creste, vor creste….I-a placut aceasta explicatie: „prima data sunt ca un bebelus, apoi ca A., ca tine, ca D. I sau A. (verisorii nostri), ca M. (verisoara mai mare), ca tati sau mami……apoi imbatranesc ca si bunicii…si da, e trist…in cele din urma se sting si mor „. I-au dat lacrimile cand a auzit ca stelutele mor, dar sa-l inveselesc i-am spus ca alte stelute vesele le vor lua locul celor disparute.

Asa am reconstituit noi viata unei stele.

Constelatiile

Asa cum mama, tata, copiii, bunicii formeaza o familie, tot asa si mai multe stelute sunt grupate in constelatii. Si, stelele sunt atat de jucause, incat formeaza constelatii de diferite forme, unele foarte interesante! Oamenii le-au dat diferite denumiri: Carul mic, Pegasus, Lebada, Ursa mica, Constelatia Sarpelui.

L-am provocat pe D. sa-si faca propriile lui constelatii. I-am dat niste mici abtibilduri stelute si s-a pus pe treaba. M-a rugat sa nu ma uit, pentru ca imi va face o surpriza :). Si la sfarsit, mi-a prezentat, razand constelatiile sale: MAsina si Bormasina.

Am facut si un mic experiment interesant , ce l-am pastrat ca o surpriza pentru tati seara.  Ideea am preluat-o de aici.  Decupati niste cercuri, faceti mici buline pentru a trasa o constelatie. Eu am intepat bulinele cu o surubelnita. Am folosit un truc de la Art Attack. SUb carton am pus o bucata de plastilina clasica (care nu se usuca) si astfel , cartonul se poate intepa foarte usor.

Seara, inainte de culcare, am stins luminile, ne-am luat discurile si o lanterna si D. ne arata pe rand constelatiile….incercati si voi: efectul este spectaculos! 🙂 (poza noastra nu este prea reusita)

JOc cosmic 🙂

Putin mai tarziu, D. a primit un nou mic prieten: un mic astronaut din plus, Ben.  L-a indragit pe loc :). Si  ne-am jucat impreuna un joc de memorie , folosindu-le de cardurile din pachetul de fise despre spatiul cosmic de pe blogul 3 Dinosaurs. Eu eram impreuna cu astronautul Ray si D. cu astronautul Ben- o lupta pe cinste! :). Sigur, ei au castigat!!

Si, am avut si o discutie serioasa si va povestesc asta pentru ca, discutiile despre creatie…nasc atatea intrebari si divergente….D. nu a aflat ceva nou, acum, dar veti vedea propriile sale convingeri.

” Tu stii ca unii oameni de stiinta spun ca UNiversul a aparut la intamplare…ca a fost o maaare explozie, un Big Bang, spun ei…si dintr-o data s-au format planete, stele, soare….si muuulte altele”.

” Daaa, stiu asta….nu stii ca am tot vorbit despre asta si cu D. , verisorul meu?”

” Ok…si ce crezi tu despre asta? ”

” Pai nu prea se poate….tot ce este in spatiu are o misiune…stelele au misiunea sa ne lumineze noaptea…..asta e serviciul lor…daca era la intamplare…nu mai era asa…”

” Si totusi, daca toate ar fi aparut la intamplare, ce spui? ”

” ce sa zic, ar fi fost interesant….”

” Noi credem ca Dumnezeu a creat Universul intreg! Ce spui despre asta?

” Ooo este si mai interesant! MI se pare asa de urat ca sa apara totul la intamplare….si mi se pare imposibil…o explozie distruge lucrurile… Eu cred ca Dumnezeu este ataaaat de puternic….si nu am cum sa-ti explic asta”.

Noi, suntem oameni mari si incercam sa complicam ataaaat de multe toate lucrurile ……credinta unui copil e curata si pura  si explicatiile ce le da, desi simple, sunt atat de logice….. Atat de mult, imi doresc sa am tot timpul o credinta de copil…voi nu? Viata ar fi mult mai frumoasa!