Ii mai tineti minte pe puisorii gainusei Rita? 🙂

Bunicul patern le-a pregatit o supriza ursuletilor. In urma cu ceva timp, a pus oua intr-o clocitoare , dar nu l-a anuntat si pe D., altfel acesta ar fi intrebat zilnic cu nerabdare:” cand ies puisorii-astazi?”

Si, acum vreo doua zile, apare din atelierul sau cu o cutie plina cu ghemotoace catiflate de mai multe culori: negre, maronii , aurii…MIcutele fapturi pufoase au fost primite cu mare entuziasm, mai ales de catre A. (anul trecut era prea mititel ca sa inteleaga ce era cu acei puisori).

Bineinteles, ca aparitia puisorilor s-a transformat si intr-o micuta lectie de zoologie. Pasarile fac puisori doar prin oua : care stau la caldura in cuib, sub corpul pasarii mama timp de 3 saptamani(in cazul pasarilor de curte asa se intampla. Exista si aparaturi (cum este clocitoarea bunicului), unde pot fi puse ouale la caldura. Puisorii din interiorul oualor se hranesc cu galbenusul de acolo , asa ca, dupa ce se nasc, timp de o zi sau doua nu au nevoie nici de hrana, nici de apa.

La inceput, sunt tare mici si firavi, trebuie sa stea la caldura si daca nu au o mamica closca, stau lipiti unul de altul si se incalzesc. Bunicul i-a pus intr-o cutie mare si cu un bec deasupra ca sa le faca caldura. Cat sunt mititei, se hranesc cu malai, ou fiert, iarba foarte fin maruntita. Pe masura ce cresc , puful este inlocuit de pene, ciocul devine tot mai puternic si pot ciuguli graunte si alte alimente. Unii dintre ei vor deveni cocosi si altii gainuse. Puful se schimba, cade si pot avea o coloratie usor diferita a penelor cand vor creste.

Toate explicatiile mele au fost  raspunsuri pentru intrebarile nenumarate ale ursuletului cel mare D. 🙂 Si , bineinteles ca i le-a oferit si lui tati cand a venit de la serviciu , care se preface de fiecare data ca invata lucruri noi si nemaiauzite de la baietii lui. 😀

Am imprumutat de curand colectia verisorilor nostri mai mari I. si A.  O colectie grozava si foarte originala ce contine insecte de tot felul :maaari si mici.   🙂

D. a fost tare impresionat si le-a studiat cu mare atentie , punandu-mi multe intrebari….bine ca aveam raspunsul in reviste :).

Acele insecte le-ati zarit cu siguranta in cutiute transparente pe la chioscurile de ziare. Sunt de la De Agostini. Fiecare revista este insotita de o insecta reala.

Aceste insecte  sunt introduse in rasina transparenta sintetica. Sunt crescute in China special pentru comercializare.

Fiecare revista aduce tot felul de informatii interesante despre aceste micute creaturi. Nu stiu de ce, dar cei mici au o atractie neobisnuita pentru astfel de minunatii: gandacei sau animalute neobisnuite.

Si aici, admirati-mi curajul de a tine in mana asa ceva: un carcaiac urias 😀 !!

sau un soi de lacusta :D.

O scurta privire in interiorul unei reviste :

Colectionarii primesc si doua casete mari in care pot depozita insectele :una pentru cele mici, alta pentru insectele mai mari.

Mi-am adus aminte astazi de experimentul cu rame al Adelei. 🙂

Recunosc ca eu nu le-am putut privi nici macar in poze, asa de dragi imi sunt :), dar experimentul in sine este foarte interesant pentru copii.

Ne-am propus sa le facem furnicilor din gradina un mic habitat, unde sigur  , au fost invitate doar cateva dintre ele.

Am avut nevoie de : un bidon transparent de 2 l, pamant de gradina si un pahar de sticla.

PAharul de sticla se pune in mijloc si pamantul se aseaza pe langa el, stratul nu trebuie sa fie mai mare de 3-4 cm ,altfel nu se vor mai putea observa traseele , gaurile facute de furnici.

Dupa ce am umplut bidonul pana la partea de sus a paharului, ne-am distrat incercand sa prindem furnici…cele de gradina sunt mari si  foarte rapide. 🙂

I-am spus lui D. sa le luam cu grija, sa nu le presam intre degete pentru ca sunt micute si fragile. El era tare necajt ca nu putea sa le prinda: fugeau cu o repeziciune!! :))

Apoi, D. le-a servit cu niste firmituri de cozonac.  Si sa stiti ca nu au incercat sa plece din sticla….deja, peste o ora si ceva, se puteau observa cateva santulete minuscule prin pamant.  Le mai tinem o zi-doua si le vom da drumul inapoi in gradina.

Pentru ca furnicile sa nu iasa totusi din bidonas, se poate pune pe deasupra un tifon, o sita, ceva de genul acesta si se prind cu elastic.

Sursa principala a experimentului nostru a fost cartea ” 501 activitati pentru copii” de la ed. LItera.

Luna aceasta o vom dedica lectiilor despre anotimpuri, fenomene ale naturii, impartirea timpului si alte notiuni asemanatoare..

Ca si materiale de studiu , vom folosi: micuta enciclopedie Larousse „Cum este vremea?”, diferite articole de pe internet 🙂 , imaginatia si cunostintele mamei :D.

Astazi, in drumul meu prin piata,  am trecut pe langa o  pescarie…si…ce-mi vad ochii??O ladita uriasa plina cu raci mari, vii….recunosc: nu-mi sunt prea simpatice aceste mici creaturi cu clesti. Dar, de cum i-am zarit , ma gandeam cum as putea face sa-i vada si baietii (de data aceasta nu-i aveam cu mine:) ; de obicei, ies cu ei -cu caruciorul intr-o mana, cu ochii dupa D. care merge in fata mea cu bicicleta).

Asa, ca am intrebat-o pe vanzatoarea de acolo daca nu mi-ar putea vinde 2-3 raci ). Foarte amabila (era si zorita…avea multi clienti) , imi da o punga si imi spune :”sigur, alegeti-va dumneavoastra” :D)). Eu, fac ochii mari si-i spun:”eu, nu pun mana pe ei :))). NOrocul meu ca tocmai apare un domn ce dorea un kilogram de raci, asa ca vrand, nevrand biata vanzatoare  a trebuit sa ne serveasca pe amandoi ( ff rar aduceau asa ceva la pescarie si ii era si ei frica de simpaticii raci 🙂  ). Am dat 1,5 ron pe 4 raci!

Am ajuns acasa, i-am imbracat pe ursuleti si le-am spus ca ii asteapta o surpriza in curte. INtre timp, bunica ii pusese intr-un lighean (acesta a fost acvariul lor).

Nazdravanii mei au fost tare uimiti…D.mai vazuse raci , pe care ii tot confunda cu crabii doar la televizor. Asa ca, am avut cu aceasta ocazie si o mica lectie de zoologie.

Am studiat impreuna racii: au 5 perechi de picioare, acei clesti, mustatile lungi, niste ochisori rosii iesiti in relief, o coada cu solzi  interesanti pe ea. Poate trai pe uscat timp de 48 de ore, dar totusi prefera apa , bineinteles. Cand este fiert, pentru ca unii oameni mananca raci, se fac  rosii. Se deplaseaza mergand nu in fata , ci in spate. Si uite de aici doua proverbe: „rosu ca un rac” si ” zici ca merge ca racul” 🙂

Ce  spunea micutul Alex acolo? 🙂

„Uteee, acu…acu maca paiica….acu mege…..acu Dautz muca ” …sa va traduc :): „uite racul, racul mananca painica, racul merge  , racul il musca pe Danut” . Ba chiar a bagat un bat incercand sa ii atinga si ce s-a mai distrat pentru ca unul dintre ei s=a prins cu clestii de bat. 🙂

MArea noastra dilema a fost aceasta: ce mananca un rac?? Si D. a spus:” stiu, cautam pe internet! ;). Asa ca, am aflat ca racul este omnivor: se hraneste mai ales cu mortaciuni (pestisori morti, etc), dar si plante de apa dulce.

Acum, racii stau in apa, dar nu vrem sa ii chinuim…si cred ca maine ii vom duce sa le dam drumul intr-o apa din apropierea noastra.