Și uite cum tocmai mă pregăteam să scriu articolul meu moralizator și-mi este atrasă atenția de o notificare- un e-mail: „Vrei sa vezi pe ce loc se afla copilul tau in clasa?” Bineînțeles că m-a sustras de la ce aveam eu de făcut și am intrat să văd . MĂ bucur că nu mi-a fost satisfăcută curiozitatea pentru ca foarte rar le merge site-ul ca să poți vizualiza această informație. Și uite-așa nu mi-am mai comparat copilul cu nimeni 🙂 .
Așa că pentru astăzi avem o fabulă, un fragment extras din cartea „Brusc au 13 ani sau arta de a îmbrățișa un cactus ” .
A fost o dată o vreme cand animalele s-au gândit să inițieze o școală a lor. Au ales o programă școlară care să includă alergatul, cățăratul, înotul și zborul. Pentru ca atingerea obiectivelor să fie mai ușor de urmărit, toate animalele s-au înscris la toate cursurile.
Rățușca a fost o înotătoare desăvârșită – la drept vorbind, mai bună chiar decât profesorul ei ! Dar n-a luat la zbor decat o notă de trecere, iar la alergat rezultatele ei au fost doar satisfăcătoare. De vreme ce era slabă la alergat, a trebuit să renunte la inot și să ia ore suplimentare la alergat, ceea ce i-a afectat grav lăbuțele, astfel încât a început să aibă rezultate medii la inot. Dar era normal să te încadrezi în mijloc, nimeni nu-și făcea probleme în acest sens, în afară de rățușcă.
Iepurașul a fost încă de la început în fruntea clasei la alergat, dar a făcut un cârcel la musculatura picioarelor din cauza eforturilor susținute depuse la înot .
Veverița era de neîntrecut la cățărat, fiind însă mereu frustrată când era vorba de orele de zbor, fiindcă profesorul îi cerea să se înalțe de la pământ spre vârful copacului, când ei i-ar fi plăcut mai degrabă să înceapă lecția de zbor din vârful copacului în jos. Multele exerciții i-au afectat și ei musculatura picioarelor , astfel că a luat doar un 7 la cățărat și un 5 la alergat”.
Morala pentru părinți , bunici, matuși , unchi, educatori, învățători, profesori
Copilul meu este unic…
Copilul meu este unic.
Copilul meu este unic !
ursuleți năzdrăvani 
ianuarie 9, 2019 la 19:16
Fiecare copil e unic de ce sa-i comparăm între ei ?
Fiecare e special si bun.
Foarte bun articolul 👏👏👏
ianuarie 9, 2019 la 21:36
Coca ,pe mine mama ma invatat asa”fiecare copil e frumos in felul lui si fiecare copil e cel mai bun pentru mama lui :).Toti suntem egali”.Eu asta incerc sa ii explic si Larisei 🙂 noi nu faceam niciodata diferenta intre copii de la scoala.Niciodata mama nu ma certat pentru ca x a luat nota mai buna ca mine ..Tot timpul ma incurajat si mi_a zis ca daca invat sa invat pt mine ..nu pentru ea sau pentru altcineva..Astazi vazand atata rautate in jur ,imi vine in minte tot timpul cuvintele ei..Imi pare nespus de rau, caci in ziua de astazi copii nu se mai joaca intrei ei,iar parintii incurajeaza rautatea 😦 .Mie dor sa fiu iarasi copil..Mie dor de acele vremuri..cand nu conta ca X e mai sarac ca Y ..toti mancam la aceeasi masa si ne jucam impreuna … Dar ii multumesc Lui ca a avut grija de Larisa si are o doamna buna si ii invata sa nu faca diferenta intre ei…
ianuarie 11, 2019 la 14:46
Mulțumim Coca! Un articol scurt și cuprinzător! Îmi este de folos să-mă amintesc în mod constant această lecție, atât cu proprii mei copii, cât și cu elevii mei. Te îmbrățișez. Eliza
ianuarie 13, 2019 la 13:15
Ierarhizările astea au distrus multe suflete. Definitiv, poate!
Ca apartenenți ai unei anumite generații, am trăit sub celebra vorbă „ce zice lumea?” și asta, personal, mi-a marcat existența mai mult decât am realizat eu la un moment dat. În fond, la ce ne folosește să știm „pe ce loc se află copilul în clasă?” Cât este de relevant pentru ceea ce devine el mai târziu? Nu sunt atâtea situații în care „olimpici”, „premianți” au clacat? Sau în care „absolvenți de școli înalte” nu au reuțit să-și găsească locul în lumea asta? Pe când alții, cotați ca fiind „ultimii din clasă” au reușit în viață mai bine decât alții „cu pretenții”.