ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

In vizita la Muzeul Cailor ferate din Bucuresti

5 comentarii

Cand ne-a povestit Antoaneta despre vizita lor la Muzeul Cailor ferate, mi-am spus ca neaparat trebuie sa-i duc si pe ursuletii mei. INcercam, ca macar o data pe luna sa-i ducem intr-o mica excursie nu prea departe de casa : sa vizitam locuri noi, sa invatam ceva nou.

Asa ca sambata, am plecat dimineata ca sa vizitam  Muzeul Aviatiei si Muzeul cailor ferate.

Stiam cum trebuie sa arate muzeul la exterior in cateva poze de pe net…recunosc ca fatada arata destul de  bine in poze, dar nu si in realitate…Noi ne-am dus la sigur pentru ca stiam adresa, dar un necunoscator nu ar fi stiut ca este un muzeu, nu avea nici o sigla la intrare, ci doar in prima incapere in care intrai. MI se pare foarte bine aleasa locatia: chiar langa gara. Era grozav daca si Muzeul Aviatiei ar fi fost asezat langa un aeroport. Dupa cei i duci pe copii sa viziteze muzeul, sa ii introduci dupa aceea in lumea reala a lucrurilor vizitate.

Dupa ce am primit un bilet cu un pret mai mult decat accesibil (2 ron /adult; 1 ron/copil; am platit si o taxa foto de 12 ron), ni s-a descuiat o usa si am intrat in camerele pline de trenuri.

Muzeul nu este mare, practic cam intr-un sfert de ora ai vizitat totul, dar sunt foarte multe de  vazut…

Bineinteles ca noi am zabovit mai mult in fata tuturor exponatelor.

IN vitrine, erau tot felul de machete de locomotive, vagoane vechi si alte accesorii ce tin de trenuri.

Foarte indragite de catre cei mici au fost trenuletele de dimensiune mai mare, pe care bineinteles nu s-au abtine sa nu le atinga. A. chiar deschisese o usita sa intre inauntru :D.. Sigur, D era foarte atent: fusese instruit dinainte sa nu atinga exponatele (asa este in orice muzeu), dar micutul A. nu a tinut cont de instructiunile mele-a considerat ca nu sunt pentru el :D.

Semne de circulatie feroviara

Am trecut printr-un mic tunel peste niste sine , spre marea incantare a lui D.

Am vazut o aparatura ce se foloseste la construirea tunelurilor- woow!!

Un ceas urias si muuuulte caschete de mecanici de locomotive 🙂

D. era un pic dezamagit: se astepta sa fie mult mai mare….ma tot intreba:”doar atat? nu mai putem vedea nimic?”. Dar dupa ce s-a pornit „supriza ” despre care voi vorbi in continuare, a uitat de supararea lui. 🙂

In mijlocul unei camere mari , trona o diorama uriasa – o macheta ce reda perfect drumurile unor trenulete printre orasele , dealuri si munti. Se merita sa vii la acest muzeu chiar numai sa vezi aceasta minunatie. Am tot inconjurat–o ca sa nu pierdem nimic.

 

Si, spre marea noastra surpriza (veti auzi in videoclipuri chiotele de bucurie ale ursuletilor) , doamna de acolo ne-a dat drumul la trenulete. SOtul nu banuia ca sunt functionale, eu da 🙂 (o intrebase Cristina pe Antoaneta daca le-a dat drumul la trenulete pe diorama). Asa ca mi-am facut curaj sa intreb 😀 :” sunt cumva functionale? chiar pot merge pe sine?”.

Doua filmulete mici 🙂

Am inteles ca vor sa amenajeze si un parc cu locomotive, vagoane…ar fi grozav…speram sa demareze acest proiect cat de curand. 🙂

Va recomandam cu mare drag si acest muzeu….nazdravanii vostri pasionati de trenuri vor fi la fel de incantati ca si noi . 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre „In vizita la Muzeul Cailor ferate din Bucuresti

  1. ce fain! se vede ca ursuletilor le-a placut! nu cred ca esta vreun baietel care sa nu fie incantat de trenuri! 😉

    • asa este!!!!! nu ne-ai spus daca v-au dat si voua drumul la trenulete…chiar eram curioasa daca le dau drumul tot timpul….mie asa mi se pare normal….e un drept al vizitatorilor.
      prima data cand le-a dat drumul. se blocase softu-l….din cauza unui tren ce deraiase:))….dar s-a chinuit doamna sa-l puna inapoi pe sine si a pornit iar. 🙂

      nu stiu de ce intrase comentariul tau la spam..de-abia astazi l-am zarit.

      • nu,nu ne-a dat drumul 😦
        eu am crezut la acea vreme ca nu functioneaza asa ca nu am intrebat 😦
        cand mai mergem pe acolo (nu de alta, dar Andrei mai vrea sa le vada 🙂 ), ii voi cere sa le porneasca
        noroc ca ne-a spus Cristina pentru ca cei de acolo nu sufla nicio vorba 😀

      • de asta zic si eu:corect este sa-i dea drumul fara sa intrebe cineva….mai ales cand vin copilasi in vizita…nazdravanilor mei cel mai mult le-a placut aceasta diorama, dar sunt sigura ca nu erau la fel de incantati daca nu le-ar fi vazut in miscare.

      • da,are un farmec aparte 🙂
        lui Andrei i-ar fi placut sa le atinga: se tot lasa smekereste sa treaca pe sub cordon 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s