”Timpul petrecut cu ei este cea mai prețioasă comoară pe care le-o putem da acum. Va veni vremea cînd vom regreta timpul pierdut printre studii și proiecte, prin călătorii și delegații, în vorbă de clacă între falși prieteni, în întîlniri de afaceri cu posibili clienți. Goană și alergare după vînt sînt toate. Vom regreta alergarea după scumpeturi cînd cei mai scumpi ni se risipesc în brațele străinilor.
Luați-i în brațe și mîngîiați-le obrajii înainte de a le ieși perii aspri de barbă, îmbrățișați-vă fiicele înainte de a vă împinge pieptul cu mîinile rușinate că au devenit deja fete mari …. ”
Nu, nu-i nevoie să îi dai nimic. Probabil nu va fi nevoie să îi dai inima sau plămînii, nu va fi nevoie să îi dai nici măcar lucruri. Încă nu le așteaptă. Dar strigă după VIAȚA ta.
Copiii noștri ne vor viața. Și n-am spus de atîtea ori că le-am da chiar viața, dacă ar fi nevoie. Acesta este cel mai prețios lucru pe care îl putem dărui copiilor noștri, frînturi cît mai mari din viață, bucăți largi de timp.
Timpul petrecut cu ei este cea mai prețioasă comoară pe care le-o putem da acum. Va veni vremea cînd vom regreta timpul pierdut printre studii și proiecte, prin călătorii și delegații, în vorbă de clacă între falși prieteni, în întîlniri de afaceri cu posibili clienți. Goană și alergare după vînt sînt toate. Vom regreta alergarea după scumpeturi cînd cei mai scumpi ni se risipesc în brațele străinilor.
Vezi articolul original 402 cuvinte mai mult
ursuleți năzdrăvani 
octombrie 4, 2016 la 09:59
Perfect de acord. Toate trec si doar amintire raman. Cu cat amintirile sunt mai multe cu atat inima noastra e mai plina.